O bătrână din satul Ogrăzi, comuna Merei, trăieşte de mai bine de jumătate de an fără apă curentă, după ce s-a trezist şi cu o factură încărcată cu un consum imens de la Compania de Apă. Femeia susţine că pierderea care a provocat problema a fost în afara proprietăţii sale. De cealaltă parte, reprezentanţii companiei declară că, totuşi, vârstnica este bună de plată.
Coşmarul localnicei din satul Ogrăzi a început în urmă cu mai bine de o jumătate de an, când angajaţii de la Compania de Apă au descoperit o spărtură pe uliţa din faţa gospodăriei vârstnicei.
Pierderea de apă a fost calculată la peste 1.200 de lei, bani pe care compania i-a imputat doamnei Tinca Stan. Femeia a încercat să găsească înţelegere de la angajaţii operatorului regional, mai ales că, în procesul verbal de constatare a avariei, s-a trecut că pierderea a fost înregistrată în afara proprietăţii.
„Spărtura a fost în afara proprietăţii. În octombrie. De şapte luni stau fără apă. Am băut apă putredă, care mirosea urât. Mi-am pus pompă la fântână, dar am plătit o groză de bani la lumină. Când a fost avaria, au zis că fac o cerere şi se rezolvă. Când să fac cererea, au cerut un pix, nu am putut să completez, că nu aveam ochelarii, nu vedeam. Şi au bătut-o la maşină şi m-au pus să o semnez. Ce a scris acolo? Că eu declar că Compania de Apă nu este vinovată. Dar cum puteam eu să declar aşa ceva, când Compania de Apă mi-a pus apa. În afara proprietăţii a fost defecţiunea”, a declarat Tinca Stan, reclamanta.
Bătrâna, în vârstă de 74 de ani, spune că nu îşi permite o sumă atât de mare, pentru a scăpa de problemă, având o pensie de doar 900 de lei. „Au început apoi să vină facturile, notificările. Că mă dă în judecată, să plătesc 12 milioane în rate, tot anul. Îmi dă drumul la apă dacă fac un contract, cu reeşalonare de plată. Dar eu de abia mă descurc aşa. Dacă nu a fost în curte la mine?”, spune bătrâna.
De la reprezentanţii Companiei de Apă au venit şi explicaţiile tehnice legate de motivul trecerii acestei sume în dreptul reclamantei din satul Ogrăzi: „Acel cămin nu a fost montat la limita de proprietate sau în proprietatea dumneaei, astfel că reţeaua interioară, considerată conform regulamentului serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, începe după contorul de branşament, care a fost montat în căminul din faţa dumneaei, lateral”, a declarat juristul Cornel Prahoveanu.
În tot acest timp, vârstnica a încercat o variantă alternativă, pentru a beneficia de apă: fântâna din curte, alimentată, însă, cu o pompă electrică, de unde şi facturile mari venite la curent.
Pe de altă parte, reprezentanţii Companiei de Apă susţin că au încercat să identifice o cale de mijloc, astfel încât gospodăria femeii să fie racordată din nou la reţeaua de apă: „Instalaţia interioară a cedat şi s-a spart. Când s-au dus colegii noştri să verifice, au constatat că spărtura era după contorul de branşament, acesta înregistrând un debit, aşa cum este prevăzut şi în procesul – verbal, drept pentru care a fost impusă la plată pentru cantitatea de apă înregistrată pe contorul de branşament. Doamna a scris şi la Protecţia Consumatorilor. Noi am formulat răspuns, am făcut precizările de rigoare. Noi am încercat să găsim o soluţie. Din punct de vedere al legii, atâta timp cât avaria respectivă s-a produs pe instalaţia interioară – aşa cum este definită ea de lege – este bună de plată. Normal, căminul de branşare trebuie montat în afara proprietăţii, la limita proprietăţii, cât mai aproape posibil. Atâta timp cât avaria are loc după contorul de branşament, aparţine utilizatorului”
Bătrânica îi roagă pe responsabilii de la Compania de Apă să analizeze mai bine cazul dânsei şi să o scape de comşmarul pe care îl trăieşte de câteva luni: „Sunt slăbită, bolnavă. Rugămintea mea este să mă scape de datorie şi să îmi dea din nou drumul la apă”. (Mihai BUNĂZIUA)
