Elena Dobrin are 83 de ani şi este din satul Beilic, comuna Săgeata. Bărbatul i-a fost luat la închisoare din tinereţe, iar de atunci n-a mai ştiut nimic de el.
A crescut singură doi băieţi. Unul şi-a făcut familie şi s-a mutat la casa lui, iar cel mic a rămas lângă ea. Mezinul nu a avut niciodată loc de muncă şi trăieşte din pensia femeii de 400 de lei. Mare parte din sumă o cheltuie pe băutură la cârciuma din sat.
Pe tanti Lenuţa, aşa cum îi spun sătenii, am găsit-o azi dormind pe o bucată de linoleum în faţa casei.
Condiţiile în care trăieşte femeia sunt dificil de descris. Casa, formată din două cămăruţe stă să se prăbuşească, curtea este plină de buruieni în care colcăie şerpii, purici şi păduchi.
Femeia este grav bolnavă, nu are decât un ochi şi abia dacă se mai poate mişca. Ca hrană îşi permite doar ciorbă de lobădă şi ştevie. Cel mai mare necaz, însă, femeia îl are cu fiul său care o bate, o înjură şi chiar să o abuzeze sexual.
Femeia nu a făcut plângere la poliţie împotriva fiului său de teamă ca acesta să nu ajungă la închisoare precum tatăl său. Nu s-ar duce nici la azil pentru că ar vrea să îşi petreacă ultimele zile din viaţă în casa ei.
Din acest motiv, nimeni nu poate face mare lucru pentru ea. Vecinii sunt revoltaţi atât de situaţia femeii, dar şi pentru că locuinţa lor este un focat de infecţie.
Legea nu obligă autorităţile locale să ia măsuri, deşi, omeneşte, s-ar mai putea face câte ceva. Primarul a promite totuşi azi că va lua măsuri.
Elena Dobrin a lucrat toată viaţa la CAP şi trăieşte de pe azi pe mâine. Vecinii sunt cei care îi mai duc câte o farfurie de mâncare.
Tot ei şi-au luat angajamentul să îi mobileze casa dacă primăria isi va respecta la rându-i promisiunea de a face curatenie in curte si in casa.
