Într-un colț uitat al Munților Buzăului, acolo unde nici hărțile moderne nu mai ajung, cătunul Mățara încă trăiește. Un sat cu peste 50 de familii altădată, a ajuns astăzi la șase suflete. Printre ele, un om simplu, dar cu o poveste care emoționează. Domnul Stelică trăiește singur, într-o casă bătrânească de lut, pe care refuză să o părăsească.
Cătunul Mățara avea pe vremuri peste 50 de familii și se întindea pe dealuri pline de fân, grădini și gospodării. Astăzi, multe case au fost acoperite de vegetație ori s-au prăbușit. Printre copaci se zăresc siluetele unor bordeie care încă mai rezistă. Gardurile căzute, poienile năpădite și podețele putrede compun un tablou care dă fiori.
Chiar dacă pare un sat fantomă, Mățara încă trăiește. Viața cătunului din Munții Buzăului pâlpâie prin oameni ca domnul Stelian, care refuză să lase pământul uitării. El este unul dintre cei șase eroi ai satului pe cale de dispariție.
Domnul Stelică are aproape 70 de ani de ani și trăiește singur în casa bătrânească. A lăsat viața la oraș când părinții lui, rămași singuri la Mățara, au avut nevoie de ajutor. Timpul s-a scurs, iar el a rămas captiv în cătunul neelectrificat și fără acces la servicii esențiale
Pentru o pâine, un litru de ulei sau o lumânare, nea Stelică pleacă o dată la două săptămâni, în satul vecin, la peste doi kilometri distanță. Niciodată singur, de teamă să nu alunece pe vreo cărare și să rămână acolo neajutorat.
Traiul localnicului din Mățara se bazează pe ceea ce reușește să obțină acasă. Hrana de bază vine tot din câteva păsări și din grădina pe care o îngrijește cu răbdare. Deși muncește zilnic, roadele nu sunt întotdeauna pe măsura efortului. Domnul Stelică se trezește, sapă, își face singur mâncarea și se roagă. Nu pentru el, ci pentru ca Mățara să nu piară cu totul. Cătunul pare să fi dispărut deja din atenția lumii moderne. Nici harta, nici GPS-ul nu-ți indică drumul spre Mățara, sat al comunei Colți.
