Într-o lume în care legumele arată impecabil, dar nu mai au gust, găsirea roșiilor cu aroma și textura de odinioară, ca cele din grădina bunicilor, a devenit o misiune aproape imposibilă. La sat, direct de la micii producători, mai există totuși speranță. Acolo unde se cultivă cu răbdare, din semințe tradiționale, cu îngrășământ natural de la stână și fără grabă, roșiile își păstrează sufletul.
În grădina domnului Ilie, roșiile poate nu au forma perfectă, dar compensează din plin prin ceea ce contează cu adevărat – aroma autentică. Sunt roșii care te duc cu gândul la verile din copilărie și la grădina bunicilor, pline de gust și amintiri.
Bătrânul legumicultor spune că roșia trebuie lăsată să crească în ritmul ei, fără grabă, și consumată cât mai curând după ce a fost culeasă. Doar așa își păstrează gustul autentic. În grădina lui se mai găsesc și astăzi roșii „inimă de bou” și alte soiuri vechi, zemoase și pline de savoare. Iar unul dintre secretele recoltelor stă chiar la rădăcină, îngrășământul natural, folosit cu măsură și pricepere.
Tomate cu asemenea calități sunt extrem de greu de găsit chiar și în piețele renumite pentru produsele proaspete și naturale, cum este cea din Buzău. Dacă nu te nimerești la prima oră, trebuie să te înarmezi cu răbdare în căutarea roșiei care să-ți aducă aminte de gustul copilăriei.
În comuna Smeeni, domnul Ilie este cunoscut de toți ca un adevărat meșter al legumiculturii. De zeci de ani îngrijește pământul cu răbdare și pricepere, iar asta se vede în fiecare roșie coaptă, în fiecare ardei sau vânătă din grădina sa.
