Vinetele românești, crescute în soluri fertile, ar putea ajunge în farfuriile consumatorilor de peste hotare. Gustul autentic, textura fină și aspectul variat le-ar putea transforma dintr-o legumă tradițională de grădină într-un produs de export apreciat, în special pe piețele arabe, unde vinetele joacă un rol central în bucătăria locală.
George, un tânăr fermier din județul Buzău, cultivă în grădina sa vinete dintr-un soi vechi, moștenit din familie, pe care le folosește în prezent doar pentru consum propriu. Spune însă că, dacă ar exista o piață de desfacere sigură, ar fi dispus să extindă cultura pe suprafețe mai mari. Știe să le crească și are teren, dar fără o cerere constantă, nu riscă, explică el.
Așa arată cele mai rare soiuri de vinete omologate în România în ultimii ani. Se remarcă „Danbubius”, „Romanița”, o vânătă albă, cu pulpă densă și gust delicat, și „Iarina”, de culoare verde deschis, rezistentă și apreciată în gastronomie. Potrivit cercetătorilor Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău, aceste tipuri pot fi introduse cu succes pe piețele externe, inclusiv în statele arabe, unde cererea pentru vinete este constantă și în creștere.
Bucătari cu experiență internațională spun că, în România, vinetele sunt folosite într-un mod relativ limitat, deși această legumă versatilă poate fi integrată în numeroase alte preparate, așa cum se întâmplă în bucătăriile din Orientul Mijlociu.
România ocupă în prezent locul cinci în Uniunea Europeană la producția de vinete, cu o recoltă de 53.000 de tone în 2024, potrivit datelor Comisiei Europene, actualizate anul acesta, în iunie. Vinetele românești cresc în câmp deschis, ceea ce le oferă un avantaj important pe piața produselor naturale. Clima caldă, solul favorabil și experiența grădinarilor locali contribuie la obținerea unor culturi sănătoase, fără substanțe chimice în exces.
