Luat de valul pseudo democraţiei, la primul impuls, aş fi început cu formula de adresare directă: „Măi frate, eu sunt un om păţit!” Dar, cum mă voi adresa distinsului Director al SRI, ca simplu cetăţean, căruia economia de junglă i-a rezervat un destin crud, ca român şi punctum, îmi voi reprima pornirea iniţială şi mă voi adresa cu: Stimate Domnule Director George Maior, chiar vreţi să ne covingeţi, prin noua dumneavoastră carte, că pericolul cel mare care ne paşte este „spionajul străin”?
Domnule Maior, Excelenţă, pe mine nu m-aţi convins, aşa cum nu i-a convins tripleta „marilor licurici”: Clinton, Bush, Obama, pe cetăţenii planetei, că pericolul mare care ne paşte este Terorismul Mondial care a luat în zilele noastre locul bau-baului de până mai ieri: Comunismul.
Stimate Domnule Maior, nu vă acuz de nimic. Răul mare care ni se face, ca indivizi, dar mai ales ca popor, nu vă aparţine. Trist este doar faptul că dumneavoastră ştiţi cine ne condamnă la subdezvoltare, la degenerescsnţă societală şi decadentism generalizat, până la căderea din Istorie şi nu ne spuneţi asta cu francheţe. Bine,bine, eu ştiu că, aşa direct şi pe şleau nu se poate, dar dacă s-ar vrea, aţi găsi dumneavoastră căi şi mijloace de avertizare eficiente, în acest scop vital pentru naţiune.
Prin urmare, ce ascundeţi este faptul că, deşi terorismul, spionajul şi alte delicatese ale lumii contemporane, există într-adevăr, pericolul cel mare al României vine şi de la…români, de la unii dintre noi. De la laşitatea proverbială, cameleonism şi perfidie, de la iuţeala trădării, de la uşurinţa cu care ne lăsăm manipulaţi. Dar, în cea mai mare măsură, de la gena infracţională hipertrofiată care a găsit climat fertil de manifestare, în toate straturile sociale, şi, la proporţii hiperbolice, la vârf. La vârful vârfurilor. Cu complicitatea, încurajatoare şi stimulativă, a celor de jos. De foarte jos.
Nu spionajul străin ar trebui să ne preocupe în primul rând, ci lăcomia maladivă, disponibilitatea la trădare şi răul cel mare pe care ni-l fac adepţii economiei de junglă, dispuşi şi predispuşi la cele mai scelerate malversaţiuni, până la dispariţia ca stat şi ca naţiune.
Unii români sunt azi cei mai înverşunaţi duşmani ai românilor. Şi cei mai votaţi! Ştiţi dumneavoastră foarte bine, dar parcă ne arătaţi cu degetul în altă parte, ca demolatorii naţiunii să-şi continue netulburaţi opera. Asta ne doare.
Că, volens,nolens, deveniţi şi domnia voastră complice la dezastrul naţional.
Eu şi alţii ca mine, pretindem că ştim ce aţi putea face. Dar, aţi consimţit să fim condamnaţi la moarte civilă şi la excluziune politico-decizională. Păcat! Şi pentru noi, şi pentru dumneavoastră. Pentru România. Ce ţară am avut. Mai avem oare vreo şansă de a ne-o recupera?
Prof. Mircea Costache, Buzău
