Chiar dacă o anumită presă este, în general vorbind, cel mai jegos instrument de intoxicare şi manipulare a opiniei publice, pentru transformarea tagmei jefuitorilor în staruri mult adulate de sărăcimea supusă exterminării, uneori, aceasta face, fără să vrea, enorme servicii societăţii româneşti. De pildă, în zilele acestea, toate televiziunile centrale ne informează, minut cu minut, despre viaţa lui Jiji Fecali în puşcărie. Ni se prezintă, cu lux de amănunte, meniurile zilnice. Le lasă, pur şi simplu, gura apă înfometaţilor ţării, rămaşi fără servicii, când aud de „supă cu găluşti, cârnaţi cu fasole, tocăniţă de cartofi cu costiţă de porc”, etc. E un îndemn preţios să facă şi ei orice le-ar aduce pe cap o asemenea bunăstare.
Dacă miliardari în euro nu putem deveni, neavând chiar toţi gena infracţională atât de bine antrenată, măcar nişte mici puşcăriaşi acolo să fim, ca să mâncăm şi noi bine, să avem baie, căldură, lumină, televizor, telefon şi, una peste alta, un trai decent şi să cântăm în cor de voci egale, a capella, Internaţionala actualizată: „Haideţi toţi la Puşcăria cea maaare/
Rob cu rob să ne uniiim,/ Puşcăria România, prin noi s-o făăăurim!…
