Două cazuri revoltătoare transmise de mass-media zilele trecute dezvăluie o altă latură a modului în care sunt protejate drepturile copilului în educaţia publică din România. Un profesor este învinuit într-un dosar penal pentru activităţi de pornografie infantilă, iar un pedagog este acuzat de hărţuire sexuală împotriva unei eleve nevăzătoare de a cărei îngrijire se ocupa.
Cred că cel mai curat şi frumos lucru pe care un cadru didactic îl poate face în privinţa copiilor e să le cultive respectul de sine (aşa că n-o să înţeleg niciodată cum poate fi permisă în şcolile publice o disciplină la care copiii învaţă că s-au născut cu păcatul originar!).
În prima şedinţă de consiliu profesoral am reproşat directorului: 1. că m-am plictisit deoarece o oră şi jumătate a citit un material de la Inspectoratul Şcolar, în timp ce unii colegi căscau iar alţii citeau un ziar dat din mână în mână şi 2. că atunci când la ordinea de zi a ajuns la Drepturile copiilor a spus “trecem mai departe”, în condiţiile în care şcoala începuse de două săptămâni şi mai mulţi copii, abia veniţi la liceu, aveau nota 2 la matematică.
Ştiţi acea categorie de oameni cărora le place să lingă orice? Au fost câţiva, care au sărit de pe scaun încercând să acopere contextul criticat de mine: “Cum îşi permite să stea pe scaun când vorbeşte?” Întrebare simplă, răspuns la fel: “Păi şi domnul director a stat jos cât ne-a vorbit”, am spus. Trebuie să amintesc însă, că directorul mi-a dat dreptate.
A fost prima experienţă de acest tip, dar nu şi ultima. Am luat atitudine când copiii erau bătuţi de cadre didactice. Un demers al meu, pe această temă, a ajuns în Parlament şi a fost interpelat Ministrul Educaţiei. Un altul a ajuns în instanţă, un profesor-preot fiind cercetat penal în urma acuzaţiei privind săvârşirea mai multor infracţiuni în legătură cu copiii (după ce au formulat, legal, cereri pentru a nu mai participa la ora de Religie).
Am luat atitudine când cadrele didactice primeau cadouri de la copii. Când se discuta sancţionarea vreunui copil fără ca acesta să fie consultat. Când cadrele didactice au intrat în grevă ilegal, punând în pericol drepturile copiilor. Împotriva îndoctrinării prin obligarea copiilor de a participa la orele disciplinei confesionale Religie, prin oficierea de slujbe de sfinţire în şcoli, sau prin prezenţa simbolurilor religioase pe pereţii claselor la orele obligatorii. Am luat atitudine împotriva încălcării libertăţii de religie a celor de altă confesiune sau fără apartenenţă confesională.
Atitudinea mea pro copii, în cele 4 şcoli în care am predat şi în cele în care am fost invitat a atras, nu de puţine ori, susţinerea unora dintre cadrele didactice. Dar, foarte rar oficial şi spun rar din complezenţă. Le-am mulţumit de fiecare dată. Am şi acum bileţelul strecurat de una din colege în buzunarul bluzei mele. „Aveţi grijă, doamna directoare are mai multe persoane, în anturaj, care vă urmăresc prin şcoală”.
Au fost şi atitudini potrivnice, mai puţin explicabile. Unele cadre didactice au renunţat să mai vorbească cu mine. Altele nu mă mai salută – nici măcar nu răspund la salut – sau, mai grav, au ameninţat copiii care participau la activităţile mele extraşcolare şi le-au acordat nota minimă (2), când, exempli gratia, s-au întors din expediţiile montane organizate de mine, după ce i-au ascultat din lecţiile predate cât au fost plecaţi.
Am fost anchetat în şcoală, ca urmare a plângerii adresate Prefectului de doi colegi care predau Religia. Obiectul plângerii: faptul că am dat un interviu la unul din cotidianele locale – probabil că în opinia lor, ar trebui să fiu arestat că public acest editorial – şi că le spun copiilor că Religia este facultativă, aşa cum este reglementat în legea învăţământului. În schimb, când unul din cei doi a fost acuzat că vine în stare de ebrietate la ore, că jigneşte şi că bate copiii, Consiliul profesoral, cu o singură abţinere şi un vot împotrivă, a votat, împotriva legii, neanchetarea cazului.
În baza aceleiaşi adrese, am fost cercetat penal, ca urmare a denunţului Episcopului Buzăului şi Vrancei şi al juristului Episcopiei, reprezentanţi – salarizaţi din bani publici – ai unei instituţii private care ne spune, iată, într-un mod ipocrit, că iubirea aproapelui e un comandament moral (cei de la Poliţie s-au amuzat pe marginea plângerii, dar asta e o altă poveste).
Îmi amintesc cum o colegă m-a întrebat, în cancelarie, în prezenţa colegilor/colegelor, după demersul privind simbolurile religioase în şcoli: „câţi neuroni ai în cap?”. Să mai spun de parlamentari care m-au jignit? De jurnalişti, de asemenea? Împotriva unei jurnaliste, Parchetul a dispus începerea urmăririi penale pentru insultă şi calomnie, ca urmare a unui articol-atac la persoana mea, atât de oribil încât greu putea fi citit.
Să amintesc de cadrele didactice care făceau glume proaste în preajma fetei mele, în condiţiile în care demersul meu a pornit tocmai pentru că în clasa ei erau şi copii de alte confesiuni? De cei care nu evitau să spună că sunt creştini-ortodocşi – eu având, atunci, aceeaşi apartenenţă confesională – şi mă înjurau sau jigneau, fără nicio sfială religioasă? Să mai spun de mişto-urile inspectorului şcolar de religie, preot ortodox şi el, când mă urmărea prin sălile de judecată sau la CNCD, folosind calitatea oficială deşi nu a îndeplinit condiţiile legale la numirea în această funcţie?
Cele mai recente articole ale mele, publicate în editorial, sunt însoţite de comentariile obsesive, postate cu obstinaţie, ale unei persoane care semnează cu cel puţin 20 de nume – inclusiv în numele meu sau al mamei mele (!) – şi care se comportă ca o persoană cu grave tulburări mintale.
Mai amintesc doar că în februarie 2006 am fost tocmai în comuna Corobăi, judeţul Gorj, unde unei eleve de 15 ani i-a fost scăzută nota la purtare pentru că a născut (!). Am fost atunci alături de fată, de copilul şi de părinţii ei, împotriva cadrelor didactice şi a directoarei care au sancţionat-o. În 24 de ore i-am rezolvat problema pe care Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse nici nu a observat-o, preşedinta acesteia lăudându-se că i-a botezat fetiţa (într-o confesiune al cărei reprezentant, preot şi profesor de religie, a cerut exmatricularea mamei din şcoală, excomunicarea acesteia din localitate şi internarea într-un ospiciu pentru că a născut-o).
Am făcut această succintă incursiune în activismul meu, pentru promovarea şi protejarea drepturilor copiilor, pentru a pune în oglindă situaţiile.
Am activat sistematic, absolut dezinteresat, atât în şcoală cât şi în activitatea civică în general, pentru promovarea drepturilor fiinţei umane, a drepturilor copiilor în special. Pentru asta am fost urât („cel mai urât profesor”, spunea Liviu Mihaiu într-o emisiune pe TVR 1, moderată oribil, unde am fost invitat), am fost jignit, anchetat, cercetat penal.
Tot un profesor, de la un liceu de renume, este luat de acasă de trupe speciale DIICOT, după ce, la o sesizare a INTERPOL, a fost pus sub urmărire continuă cel puţin şapte luni pentru pornografie infantilă (cu filme în care copiii aveau între 6 şi 12 ani).
Şcoala unde preda a găsit o procedură amiabilă – ce politicos! – de a-i fi suspendat contractul de muncă „cu acordul ambelor părţi”. Copiii folosiţi în industria pornografică infantilă nu numai că nu au discernământul format – doar sunt copii, nu? – şi deci pot fi uşor ademeniţi şi păcăliţi, dar în majoritatea cazurilor sunt copii traficaţi, vânduţi, răpiţi, drogaţi în mod forţat, bătuţi şi nu de puţine ori omorâţi după ce nu mai pot fi folosiţi… Cum pot fi asociaţi termenii pornografie infantilă şi amiabil?
Emil Alexandru Moise (Invitat permanent, în fiecare marți, la Campus TV, ora 20:00)
Simțul civic apare din ce în ce mai mult în spațiul public.
Și datorită dumneavoastră.
Moise, tu chiar te crezi mare destept de tot iei pe toti care nu-ti canta in struna si ii urechezi cu atit tupeu? Tu care te pretinzi „filozof” insa nu poti intelege notiunea de metafizica si ai ramas la stadiul involuat al merxismului materialist, chiar crezi ca poti prosti oamenii ca pe animale? Mare destept te mai crezi si mare putere crezi ca are neobrazarea si viclenia ta ascunsa in forme politicoase cu care incerci sa manipulezi pe buzoieni ! Noroc ca oamenii nu-s deloc asa prosti cum ii crezi tu care tii sa te umfli in pene din orice…
Stimate Domn M P,
In articol e vorba despre un cadru didactic care este acuzat de pornografie infantila. Eu condamn astfel de fapte si cred ca orice persoana ar trebui sa faca la fel. Sa inteleg ca dumneavoastra sunteti de acord cu ele? Manifestarile dumneavoastra, dincolo de faptul ca sunt obsedante si va caracterizeaza, ma fac sa inteleg ca sustineti astfel de fapte. Va rog sa ma credeti, ma speriati!
Iar pentru cazul cu profesorul de la Hasdeu anchetat pentru pornografie infantila, sa nu uitam ca omul e nevinovat pana la decizia justitiei. E pacat sa distrugem renumele unui om inainte ca justitia sa se pronunte. Daca va fi gasit nevinovat, ii va mai putea plati cineva daunele la renumele sau?!
Se fac campanii de educare a copiilor sa sune la 112 daca se simt in pericol. Dar nu am auzit de nici o campanie de educat adultii sa sune la 112 daca vad un copil cersind pe strada, sau in bratele unei mame cersetoare, deci tot in pericol.
Domnule Cristian Fofirca,
Multumesc pentru comentariile postate! Da, ati explicat bine ceea ce am dorit sa transmit prin articol. „Introducerea”, cum ii spuneti, a fost ceva mai lunga din doua considerente: 1. pentru a arata si atitudinea inimaginabila a unor cadre didactice, a scolii si a inspectoratului fata de un activism in directia promovarii si respectarii drepturilor copiilor, asa cum bine ati observat, dar si 2. pentru a face publice situatiile in care drepturile copiilor sunt incalcate in invatamantul public din Romania.
Va rog sa ma credeti, am prezentat doar maxim 10% din cate as fi putut scrie pe aceasta tema.
Pe de alta parte, da, poate fi considerata disproportionata prezentarea activitatilor pro copii fata de cea a cazului profesorului acuzat de pornografie infantila, dar am facut-o cu scopul de a evidentia ca si atunci cand militezi in favoarea copiilor sistematic (nu accidental) esti sanctionat.
Va doresc o noapte frumoasa!
Emil Alexandru Moise
Deşi, într-adevăr introducerea e cam lungă, totuşi articolul dezbate în final şi subiectul anunţat în titlu.
„Înşelătorie” e cam mult spus. Cel mult o putem numi strategie jurnalistică, pentru că în titlu găsim cuvinte şocante („pornografia infantilă”) care trezesc curiozitatea cititorilor şi care la prima vedere lasă impresia că pornografia ar fi subiectul, dar dacă citim cu atenţie întregul titlu, aflăm că în articol se critică de fapt măsura luată de şcoală împotriva unui angajat pentru o faptă reprobabilă.
Şcoala nefiind un tribunal care să condamne acea infracţiune, nu ar fi putut să îl pedepsească exemplar pe dascăl, totuşi metoda descrisă ca „procedură amiabilă” de „suspendare” a contractului de muncă (mai ales că e făcută cu „acordul ambelor părţi”) este disproporţionată în raport cu fapta lui, mai ales că infractorul nu era portarul sau omul de serviciu, ci un profesor ce are (teoretic) calitatea de educator, formator şi locţiitor al părinţilor.
De asemenea, articolul critică şi contrastul dintre măsurile luate împotriva unui profesor infractor şi a celor luate împotriva unui alt profesor (nu întâmplător fiind vorba chiar de autorul articolului) care îi educă pe elevii săi într-un spirit moral, cinstit şi realist, învăţându-i să nu se lase prostiţi de unii pseudo-educatori.
În concluzie consider că în cazul articolului de faţă nu titlul ar trebui reajustat după conţinut, ci mai degrabă ar trebui scurtată prezentarea propriei activităţi pentru a fi cam de aceeaşi lungime cu prezentarea activităţii profesorului-infractor.
Totuşi, având în vedere că indirect ne prezintă şi caracterul josnic al unor colegi de breaslă care mai lesne îl iartă pe un educator imoral decât pe unul care îi incomodează prin diferenţa de credinţă, ar trebui să fim mai înţelegători.
Singura situatie in care cei care te critica au dreptate sa o faca este atunci cand te opresti din drumul tau.Stiu insa ca vei continua cu fapte nobile fara nici un interes personal.Nu inteleg de ce colegii se poarta asa cand ar putea lua exemplu.Felicitari pentru emisiunile tv ,unde aflam de fiecare data o poveste interesanta .Mult succes in demersurile legate de drepturile copilului!Unele lucruri din articol sunt impresionante asa incat as vrea sa ajut cumva ,si sunt sigura ca nu numai eu simt asta.
Felicitari! Si mult curaj! Nu renuntati niciodata la demersurile dumneavoastra. Chiar daca e mai greu de cuantificat asta in mod vizibil, stiu cu siguranta ca sunt multi oameni care au nevoie de vocea dumneavoastra.
Foarte interesant cum tovarasul Ungureanu, socialist declarat raspicat ca sustinator al ideilor ipocrite ale comunismului si marxism-leninismului se simte atras si il aplauda pe unde are ocazia pe mai tanarul sau reprezentant al acelorasi idei meschine, Emil Moise !
Uite asa esste dat Emil Moise de gol de proprii tovarasi de idei nocive. Astfel toate eforturile disperate ale acestui Emil Moise de a-si ascunde adevarata fata in spatele unor actiuni de „justitiar” ies la iveala ca simple manevre ideologice meschine.
Continuati tovarasi ca va sta bine la brat sub flamura rosie a comunismului care chiar si deghizat va tradeaza de la orice distanta !
Multumesc mult, Roxana!
Buna seara Elena,
Va multumesc pentru comentariu!
Da, asa e, lupta e grea, deosebit de grea, dar nu imposibila! Imi pare rau ca „ati intrat” in aceasta „lume”, caci inteleg ca articolele mele v-au determinat sa priviti altfel lucrurile. Pe de alta parte, ma bucur ca, iata, suntem mai multi/multe care constientizam ca sunt multe de facut! Bine ati venit in club!
O seara buna,
Emil Alexandru Moise
Domnule Sarbu Mihai,
Multumesc pentru comentariu!
Desi, evident, imi stiu foarte bine articolul, dupa ce am citit comentariul dumneavoastra am recitit articolul pe care l-am semnat. Imi pare rau sa va dezamagesc, insa ceea ce am „anuntat” in titlu este exprimat in articol. Stiu, e o tema delicata, pentru Biserica Romano Catolica, aceea a pornografiei infantile, dar ce pot face? Daca as fi insa membru al acestei grupari as fugi insa, cat m-ar tine picioarele, in directia opusa… Imi place mult sa alerg, dar totusi ma bucur ca nu sunt membru…
O seara buna,
Emil Alexandru Moise
Ce haine mişto are împăratul – spuneau toţi… Doar Moise de colo: e doar un împărat în puţa goală! Profesori, elevi, părinţi, politicieni, oameni… tăcere profundă…
Domnule profesor, din pacate nu va pot da o nota foarte mare pentru compozitia aceasta. In titlu se promitea un lucru: luare de pozitie fata de niste evenimente care cer o luare de pozitie hotarata. In corpul articolului, insa, dupa o foarte scurta introducere care facea referire la cazurile anuntate in titlu, treceti la o lunga litanie autocadelnitatoare. Practic, de ce ati scris acest articol? Ca sa atrageti atentia asupra unor situatii grave, de pedofilie? Atunci aveti toata stima si sprijinul meu. Sau ca sa aveti ocazia sa va laudati, caz in care nu aveti nici un fel de stima din partea mea, din contra?
V-as ruga, data viitoare cand mai scrieti ceva ramaneti la subiectul anuntat in titlu, sau reajustati titlul in functie de subiectul textului. Altfel avem de-a face cu un caz de inselatorie.
Stimate domnule profesor Moise,
faptul că sunteți atacat într-un mod josnic și laș de indivizi fără urmă de bun simț dovedește încă o dată că aveți dreptate în demersurile dumneavoastră. Tanacii (derivații cazuli Tanacu!), adică talibanii mioritici sunt foarte mulți, din păcate, și ce e mai rău, sunt și cei mai agreesivi, pe când oamenii cu bun simț se poartă elegant până și cu astfel de indivizi.Ceea ce este mai rău la noi în țară, este cârdășia politicienilor cu respectivii „tanaci”. Ultimul exemplu este reacția total nedemnă la inițiativa domnului deputat Remus Cernea,relativ la finanțarea corectă a cultelor religioase,(tot respectul și pentru acest unic deputat NORMAL), la care o creatură total certată cu bunul simț l-a amenințat că-i rupe picioarele. Brvos, politicieni români, dați-i înainte cu tupeu, Evul mediu vă așteaptă cu brațele deschise! Primele lor victime sunt copiii țării acesteia, adică viitorul nostru ca nație.
Interesant articol.
Deși în școlile românești se întâmplă nenumărate abuzuri și nereguli (pe unele dintre ele le știm cu toții din propriile experiențe ca elevi), totuși cele câteva menționate în articol definesc situația reală actuală din sistemul de educație românesc.
Toată lumea le știe, dar cvasi-majoritatea românilor preferă să „pună batista pe țambal”, adică să găsească o procedură amiabilă de rezolvare a problemei, şi doar dacă problema a devenit publică, precum în cazul menţionat în titlul şi în finalul articolului.
Suntem puţini cei care luăm atitudine în astfel de cazuri şi de aceea ceilalţi se simt deranjaţi dacă cineva îndrăzneşte să procedeze altfel decât ei, deşi la nivel declarativ (sau în privat când discută cu familia) şi ei critică aceste practici.
Dacă îmi permiteţi o comparaţie, aş zice că acelaşi lucru e valabil în privinţa corupţiei: toată lumea o critică şi e nemulţumită, dar puţini sunt cei care ezită să dea şpagă la doctori când ajung în spital, să dea bani popilor dacă au un deces în familie şi chiar să dea cadouri scumpe pentru a accede într-o funcţie bine plătită.
Eu personal vă stimez şi vă apreciez tocmai pentru acest spirit civic şi justiţiar care este „altfel” faţă de cum procedează majoritatea. Am convingerea că tot mai mulţi români vă îndrăgesc din aceleaşi motive şi vă susţin (chiar dacă doar moral) şi încep să îşi însuşească aceleaşi idei.
E bine că ne ţineţi la curent cu demersurile pe care le faceţi în sprijinul apărării drepturilor omului (mai ales a copiilor) şi vă asigur că aveţi suficient de mulţi susţinători încât să nu conteze prea mult dacă unii colegi nu vă răspund la salut sau un individ cu probleme psihice vă jigneşte aici pe Internet sau chiar în viaţa reală.
Apropo: observ că încă nu şi-a prezentat elucubraţiile de când aţi publicat acest nou articol. Sper că a obosit, că pe mine mă cam plictiseşte cu aceleaşi jigniri infantile. Măcar să fie creativ şi să inventeze jigniri noi de fiecare dată, dacă îl ajută vocabularul sărac pe care îl are.
Revenind la articol, mi-aş permite (cu tot respectul sincer pe care vi-l port) să spun că menţiunea „Am făcut această succintă incursiune în activismul meu, pentru promovarea şi protejarea drepturilor copiilor, pentru a pune în oglindă situaţiile.” nu îşi avea rostul pentru că oricum nu pot fi comparate cele două situaţii.
Nu putem pune în oglindă activitatea altruistă a unui profesor care apără drepturile copiilor pentru a o compara cu activitatea egoistă şi ilegală a unui profesor care se foloseşte de copiii pe care ar trebui să îi educe pentru a face pornografie infantilă.
Sper că nu doriţi aceeaşi clemenţă din partea conducerii şcolii sau a inspectoratului pentru activitatea onorabilă pe care o desfăşuraţi.
Dacă ar fi să punem două situaţii în oglindă, eu aş pune în partea reală a oglinzii supliciile şi jignirile pe care le suferiţi, iar în partea ireală reflectată în oglindă aş pune pe oricare din mucenicii creştinilor care au suferit pentru convingerile lor.
Comparaţia nu e deloc exagerată deoarece pentru mine sunteţi un martir care merită cel puţin acelaşi respect cu care sunt trataţi mucenicii de către creştini.
mult respect emil, si multa sanatate si energie pozitiva iti doresc, ca sa poti continua activitatea ta atat de nobila si necesara – din pacate inca FOARTE necesara.
Tovarășe Profesor Emil Alexandru MOISE,
Vă felicit și de data aceasta pentru atitudinile și acțiunile dv, precum și pentru articolele din acest loc. Nu înțeleg însă -și nu vă aprob- pentru poziția de apărare, de justificare pe care o aveți în acest articol.
Dv. sînteți în drept -și dator, ca profesor- să aveți atitudine de condamnare totală și profundă a oricărei forme de dejecții ciumate care se practică în instituțiile Statului și, în primul rînd, în Altarul Național, Școala, care a devenit, după 1989, anti-școală, un fel de cocină în care se depun excrementele evreiești, numite generic religie, prin mijlocirea unor specimene de Tîmpitizați, Telectuali cum sînt unii colegi la care ați făcut referiri și care nu fac altceva decît înrobirea copiilor prin dresajul care, sub imperiul Contrarevoluției, a înlocuit Instrucția și Educația.
Ca oameni liberi -chiar și numai ca atei- avem datoria să-i apărăm pe minori, în baza prevederilor Constituției, a Convenției Europene și a Declarației Universale a O.N.U. privind drepturile Omului și Cetățeanului și, mai ales, ale Copilului.
Înrobirea religioasă este opera -directă sau indirectă- a celor 3.800.000 de ticăloși peceriști trădători care au abandonat tot specificul regimului democrat de pînă la 22 decembrie și au împins Poporul în mocirla Exploatării sociale, Asupririi naționale și Robiei religioase.
Dar știm că vom ieși de sub această ciumă oribilă și ne vom recăpăta Libertatea, așa cum a făcut de peste 30 milenii marele, curajosul și viteazul Popor Dac !
13 aprilie 97 (2013). Prof. Gheorghe UNGUREANU
Avem de dus o lupta grea! Cand spun „avem”, nu vreau sa-mi arog vreun merit deosebit, ci ma refer la sustinerea si aportul pe care trebuie sa le acordam unor oameni ca dumneavoastra! Oameni care au taria de a iesi in fata si a lupta, pana la capat, cu probleme concrete si de mare actualitate ale societatii in care traim. Temele pe care le dezbateti, in emisiuni si editoriale, sunt de mare interes, iar sfaturile utile si pertinente! Asta, intr-o societate, in care se promoveaza, atat de mult, nonvaloarea si senzationalul! Atitudinea dumneavoastra, m-a facut, pe mine personal, sa-mi schimb ordinea prioritatilor si sa vreau sa ma implic mai mult in viata sociala( chiar si prin acest comentariu!). M-a facut sa acord mai multa atentie educatiei sociale pe care o pot da fiului meu, comentand impreuna ideile expuse de dumneavoastra. Sunt de parere ca trebuie sa dam, copiilor nostri, cat mai multa in formatie corecta, dar si libertatea de a alege ce-si doresc! Aici invatamantul are un greu cuvant de spus, dar ,se pare, ca nu intotdeauna reuseste sa-si indeplineasca menirea! Probabil intelegeti ce vreau sa sugerez, avand in vedere , cele ce se-ntampla in ultima perioada….Printre altele, consider ca singurul drept la replica, ce trebuia acordat profesorului invinuit de pornografie infantila, era in fata instantei de judecata, nu la televizor! Oricate merite profesionale ar avea, daca se dovedeste a fi vinovat, nici macar nu trebuie numit om! In alta ordine de idei, sustin ca modul in care ne manifestam, nu are legatura cu apartenenta la o anumita confesiune, ci, mai degraba, cu calitatea umana!
FELICITARI! Tineti-o tot asa! Va sustinem, chiar daca o facem, mai mult, din umbra!
Domnule Andrei Radu,
Va cer scuze, insa revin cu o adaugire. Eu nu am spus in articol ca as fi avut probleme pentru ca as fi ateu. Atitudinea de respingere pe care am descris-o in articol a fost urmarea implicarii mele in promovarea si protejarea drepturilor copiilor.
O seara buna,
Emil Alexandru Moise
Buna seara Domnule Andrei Radu,
Va multumesc pentru comentariu si pentru aprecieri! Multe din demersurile mele, dar si din scrierile mele, au avut ca efect, pe langa multe altele, faptul ca oamenii au inceput sa aiba curajul sa spuna ceea ce gandesc, asa cum, iata, ati facut si dumneavoastra. E bine ca oamenii sa spuna ceea ce gandesc, sa isi exprime deschis valorile, caci asa vedem, cu totii, ca oamenii gandesc diferit, ca nu suntem toti la fel, ca nu suntem toti o masa pacalita, fraierita si controlata de interesele meschine ale tuturor ipocritilor care domina viata politica si scena publica in Romania azi.
Va doresc o seara placuta,
Emil Alexandru Moise
Domnule profesor, permiteți-mi să vă exprim tot respectul pentru atitudinea dumneavoastră curajoasă. Și eu sunt profesor, ateu și militant timid contra aberației predării religiei în școlile de stat, sub o formă ipocrită, practic obligatorie. dar vedeți, suntem o societate de talibani mioritici, primitivi, răi și mai ales necinstiți …..Până acum nu am avut reacții atât de ostile la adresa mea ca dvs.,dar…nu se știe niciodată.