Motto: „Din două una: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica;
ori să ne se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo,
şi anume în punctele…esenţiale. Din această dilemă nu puteţi ieşi. Am zis!”
(I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută, Actul III)
Am început cu tirada lui Farfuridi, agasat de ambiguitatea poziţiilor exprimate de unii dintre actorii politici ai acestui demers legislativ de o importanţă covârşitoare. Mai întâi s-a vorbit de revizuirea Constituţiei actuale în vederea consolidării statului de drept şi a statutului de ţară integrată în structurile euro-atlantice, ca în ultimile zile să se acrediteze ideea necesităţii unei noi Constituţii, situaţie care complică grav lucrurile şi implică o modificare radicală de abordare socio-politico-jurisdicţională.Prin urmare, se impune cu acuitate clarificarea diferenţelor marcante dintre cele două tipuri de abordări.
I.Dacă se pune problema revizuirii actualei Constituţii, articolele 1 şi 152 sunt nerevizuibile şi, ca urmare sintagma „stat naţional” nu va putea fi eliminată.
II. Dacă se vrea o nouă Constituţie, înseamnă că demersul va trebui precedat de un război sau de o revoluţie care să determine o schimbare radicală de regim politic, regim care să funcţioneze pe baza unei noi legi fundamentale.
Noi trebuie să optăm ferm pentru revizuire, deşi, după felul cum a fost guvernată( în fapt, devastată) România după 1990, o nouă revoluţie, care să genereze şi o nouă Constituţie, nu este exclusă. În acest sens, considerăm că proiectul de revizuire trebuie să elimine prevederile perimate, să reformuleze anumite alineate şi să introducă articole noi, pentru a crea cadrul de funcţionare şi dezvoltare a societăţii româneşti în context european şi în perpectiva provocărilor erei globaliste.
* *
Un pas foarte important spre reînscrierea ţării pe orbita normalităţii îl reprezintă inserarea, în Constituţia revizuită, a articolului 62, alineatul (2), în formularea propusă: „Cetăţenii români aparţinând minorităţilor etnice pot accede în Parlament în aceleaşi condiţii cu cetăţenii români aparţinând majorităţii”.Sub pretextul „discriminării pozitive”în favoarea minorităţilor etnice, s-a ajuns la transformarea abuzivă, antiştiinţifică, aberantă, a Statului Român din stat naţional unitar, în stat multinaţional, cu 19 minorităţi reprezentate în Parlament. Privilegiile exagerate acordate minorităţilor l-a determinat pe un eurodeputat francez să ceară României să-şi tempereze atitudinea, fiindcă astfel de excese pot crea precedente periculoase pe continent. Preluând „modelul românesc”, se pot aştepta ca într-o zi să ceară şi corsicanii aceleaşi privilegii statului francez, sau alte minorităţi din alte ţări, deasemenea.
Constituţia prevede expres, la art. 6, alin(2) : „Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor etnice trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.” Cum a fost aplicată până acum această prevedere dacă legea electorală impune un mandat de deputat la 70.000 de locuitori, un mandat de senator la 160.000 de locuitori, în timp ce un parlamentar al unei aşa-zise minorităţi poate obţine mandatul cu 2-300 de voturi?! Se recunoaşte îndeobşte că zeci de mii sau chiar sute de mii de voturi, la nivel naţional, sunt declarate nule din cauza vârstei, stării de sănătate, gradului de instrucţie, etc. al unor categorii de alegători. Atunci cele 2,3 sute de cetăţeni, din cele peste 10 milioane de alegători,care pot greşi aplicând ştampila de vot pe candidatul din partea aşa-zişilor ruteni, macedonieni slavi, etc., sunt neapărat valide? Dacă veţi analiza rezultatele recensământului din anii 1992, 2002 şi 2011, veţi constata că nu prea există vorbitori de limba ruteană, macedoniană slavă, etc.
Prin urmare, considerăm că e timpul să punem capăt acestui fals istoric şi să dăm posibilitatea oricăriu cetăţean să candideze în condiţii de egalitate în faţa legii. Domnul Varujan Vosganian, etnic armean, a candidat mereu din partea PNL, a ieşit deputat sau senator, a fost ministru în mai multe cabinete. La fel şi aparţinători ai altor minorităţi etnice. Dece nu ar putea accede în Parlament pe uşa din faţă, în condiţii egale şi nediscriminatorii, toţi cetăţenii acestei ţări? Văzând că e mai uşor drumul spre Parlament prin astfel de falsuri, Dl. Costică Canacheu vrea acum să ne convingă că Toma Caragiu, Andrei Şaguna, Emanoil Gojdu, Gheorghe Hagi, etc., nu sunt români, nici măcar macedoromâni sau machidoni, cum li se mai spune, nici aromâni, sau armâni, ci o altă naţie, care musai să îl aibă pe el deputat. Unde vrem să ajungem, mergând aşa? Nu vi se pare că e mai bună o lege egală pentru toţi aceia care vor să trăiască în această ţară?
Dacă Dl. Gh. Firtzak, la vremea aceea vicepreşedinte al PSD Hunedoara, nu a avut loc pe listele partidului, profitându-se de numele său oarecum exotic, a fost plasat din partea inexistenţilor ruteni, iar liderul de atunci al minerilor, Savu, a fost adus în Parlament din partea, la fel de inexistenţilor macedonieni slavi, Mircea Grosaru, din partea italienilor, alţii asemenea, nu credeţi că e cazul să aşezăm lucrurile pe temei ştiinţific, real, obiectiv, în acord cu practica ţărilor cu democraţii avansate? Este oare suficient să constituie cineva o asociaţie de câteva sute de aşa-zişi minoritari, să încropească nişte pseudo- simpozioane, ca să justifice sutele de miliarde de lei, tocate anual de la buget ca asociaţii culturale, bani pe care nu îi justifică în faţa nimănui, şi să-şi asigure, fără efort, un mandat în Parlament? Pe cine primesc ei în audienţe la Birourile Parlamentare, la cine merg ei în teritoriu, pe ce cheltuiesc cei 105 milioane lei vechi lunar sumă forfetară? Când a fost întrebat Preşedintele Curţii de Conturi a României, Dan Drosu Şaguna, aromân şi el precum Dl. Canacheu, cum justifică reprezentanţii minorităţilor sumele primite de la Secretariatul General al Guvernului pentru păstrarea identităţii, acesta a răspuns în scris că problema nu este de competenţa Curţii de Conturi şi că parlamentarii respectivi se justifică numai în faţa propriilor co-etnici! (unii dintre ei realmente inexistenţi). Aceasta, în timp ce românii desfiinţează coruri, ansambluri folclorice, cenacluri literare şi de artă plastică, abandonează situri ale genezei neamului ca la Orăştie, etc.,etc.,din lipsă de fonduri. E bine aşa? E corect? Cereţi Academiei Române un studiu temeinic, studiaţi rezultatele recensămintelor, situaţia minorităţilor din alte ţări, şi veţi constata ,că mâinile ridicate în Parlamentul României pentru legile devalizării economiei, erau ale unor parlamentari frauduloşi, vreo 50, inventaţi şi curtaţi asiduu pentru constituirea de majorităţi guvernamentale false. Aveţi, Domnilor, ocazia istorică de a curma aceste absurdităţi prin noul proiect de revizuire a Constituţiei.
Sănătate şi succes! Cinste şi onoare Parlamentarilor români, reprezentanţilor societăţii civile şi tuturor acelora care vor înţelege să contribuie la reînscrierea ţării noastre pe orbita normalităţii. Sus Patria!
Prof. Mircea Costache, Buzău
(Bd. Unirii- Nord, bl. 14 J, ap. 5)
