Mişcările unioniste din Europa primesc lovitură după lovitură, deşi referendumul din Scoţia ar arăta contrariul. Acelaşi lucru l-am putea spune şi despre referendumul ce se voia organizat în Catalunia şi pe care Curtea Constituţională din Spania nu l-a aprobat. Aceste lovituri vin din partea unor organizaţii, de cele mai multe ori oculte, cu sprijinul mişcărilor separatiste şi al iredentiştilor din interior. La începutul toamnei şi în preajma alegerilor prezidenţiale, UDMR a iniţiat şi lansat un proiect prin care Ţinutul Secuiesc să devină autonom, un fel de stat în stat cu guvern local, cu limba maghiară limbă oficială, cu un Consiliu regional şi unul executiv, cu un preşedinte care să participe la şedinţele Guvernului României atunci când sunt dezbătute probleme ce privesc ţinutul. Dar cine sunt şi de ce vor ungurii autonomie pentru secui? Potrivit majorităţii istoricilor nemaghiari, secuii nu au aceeaşi origine ca şi maghiarii, despre ei se afirmă că sunt mai vechi decât hunii şi „se numesc scituli, adică sciţi mici“, fiind un „neam al sciţilor“ (G. Reicherstorfer, Stephen Taurinus, Antonio Possevino), cu numele de zekel din care au rezultat derivatele de siculi, ciculi, scituli iar locul lor de baştină se găseşte în regiunea nord-pontică. După sursele germane din sec. IX – XIII (Annales Regni Francorum, Poeta Saxo, Analele Fuldense etc.) secuii „sunt cu certitudine urmaşii avarilor, neam turcic originar din Mongolia şi înrudit lingvistic cu hunii, pecinegii, uzii, cumanii, tătaro-mongolii, turcii etc. total diferiţi de maghiarii finici“. Secuii au avut o limbă a lor, un port al lor şi obiceiuri proprii foarte vizibile în sec. XVI – XIX, de care numai bătrânii îşi mai amintesc. Să nu uităm că românii şi secuii din Ardeal au fost naţiunile cele mai asuprite de nobilimea maghiară, iar răscoala condusă de secuiul Gheorghe Doja a demonstrat că maghiarii nu au avut nici un respect pentru alte etnii, chiar dacă erau majoritare. Maghiarizarea forţată a făcut cele mai multe victime în rândul secuilor. La recensământul din anul 2002 s-au declarat secui un număr de 532 de persoane, iar în anul 2011 nu se specifică acest număr.
Un secui din Covasna, Iosif Bidiga, a declarat zilele trecute: „Pe mine nu mă interesează autonomia şi steagul secuiesc, am trăit şi fără autonomie şi până acum. Mă interesează un singur lucru: vreau să trăiesc într-un stat de drept în care legile, constituţia şi drepturile fundamentale ale omului sunt respectate. Ne interesează soarta tineretului, copiilor mei… Ar fi bine ca cei din Ungaria să rămână acasă, în casa lor. Să ne lase pe noi în pace. Noi, magharii şi românii din România, trebuie să rezolvăm problemele noastre… Eu nu mă duc (la proteste) că nu sunt nici copilul UDMR, nici sluga UDMR. Nu execut ordinul UDMR“. Proiectul de autonomie este atacat şi de reprezentanţii Partidului Popular Maghiar prin preşedintele său, Tibor Toro. Şi liderii partidului rromilor „Pro Europa“ se declară împotriva autonomiei: „Mai multe organizaţii, ONG-uri, dar şi organizaţia gaborilor cu pălărie ne opunem acestui proiect… Vom cere şi noi o autonomie la nivel de ţară… Preşedintele va arăta ca Obama, probabil că jumătate verde, jumătate negru“ a declarat liderul regional al „Pro Europa“, Aurel Pascu.
Din cele prezentate, dar şi din alte opinii ale oamenilor simpli, rezultă că autonomia se află numai în capetele înfierbântate ale iredentiştilor maghiari din România, ale căpeteniilor lor, sprijiniţi aproape făţiş de Ungaria, unii lideri făcând parte chiar din Guvernul României. Premierul Ponta tace. Înseamnă că acceptă. La fel şi Băsescu. Cine îi trezeşte pe aceşti demnitari care nu fac cinste demninăţilor în care se află. Sau este vorba de trădare?
Stan BREBENEL
