NEMŢII ŞI ANAF-UL LOR

NEMŢII ŞI ANAF-UL LOR

BREBENELToate ţările, dar absolut toate, cu democraţie îndelungată au instituţii puternice care funcţionează după legi şi principii care în timp au dus la consolidarea statului de drept. Am putea să vorbim despre fiecare în parte: Justiţie, Poliţie, Armată, Administraţie (locală sau centrală), Parlament, Guvern, Fisc, Învăţământ, Sănătate, Cultură etc. Toate fac parte din puterile statului: legislativă, executivă şi judecătorească, care la rândul lor au instituţii cu care îşi îndeplinesc rolul în societate. Fiscul este una dintre instituţiile pe care Guvernul se bazează în colectarea tuturor resurselor băneşti la bugetul statului. Cu cât gradul de colectare este mai mare cu atât sunt mai mulţi bani la buget şi în acest fel se combate într-un procentaj mare evaziunea fiscală, adică marea corupţie. În România acestă instituţie funcţionează după legi ce se modifică permanent, funcţie de majoritatea din Parlament. S-a dovedit că interesele unor grupări infracţionale şi cu ramificaţii în legislativ şi executiv modifică, după interese de grup, prevederile anumitor legi, inclusiv Codul fiscal. Aşa s-a ajuns la situaţii aberante în care alocaţiile pentru copii, dividendele, dobânzile şi alte venituri de câţiva lei să fie taxate cu sume ce depăşeau de câteva ori venitul respectiv. Ba mai mult, o demoazelă ajunsă în mod dubios în funcţia de ministru al Finanţelor cerea ca batrânele care vindeau pe la colţul străzii câteva legături de legume să fie impozitate drastic. Din acest motiv a primit titulatura de d-na ministru Usturoi. Iar un altul mai cu moţ a dorit impozitarea bacşişului fără să vorbească de marea corupţie. Se ştie că economia subterană a României atinge un procent de 40% din PIB, iar corupţia atinge cote alarmate prin membrii ai Guvernului şi Parlamentului. Mai vedem şi acum prin pieţele oraşelor cum poliţiştii locali se războiesc cu bietele precupeţe. Dacă astăzi ar fi trăit Tudor Arghezi nu ar mai fi putut vinde cireşe la Mărţişor de teamă şi ar fi murit de foame.
Dar ce se întâmplă în Germania? Acum vreo 15 ani, tatăl marii tenismene Steffi Graf a făcut câţiva ani de puşcărie pentru că a fentat fiscul german cu câteva milioane de dolari. Marea evaziune este terminată din faşă. El era cel care gestiona câştigurile din tenis ale fiicei sale şi nu le-a declarat. În afara anilor de detenţie, fiscul german a recuperat întreg prejudiciul. De teama fiscului, marii sportivi îşi stabilesc reşedinţele în anumite paradisuri fiscale sau în ţări, precum Monaco şi Elveţia, care au un procent mic de impozitare a veniturilor. Revenind la Germania, este de remarcat faptul că fiscul nemţesc nu acordă absolut nici o atenţie micilor producători. Acest lucru a fost observat şi de un turist român care făcea turul Europei cu bicicleta. Peste tot a întâlnit „Hofläden“ (magazine de curte), adică mici puncte de vânzare a unor produse făcute în gospodării: gemuri, jeleuri, murături, răsaduri etc. iar ouăle de găină se puteau comanda. Nu era nici un vânzător, ci o simplă cutie pe care era scris „Ehrliche Käufer“(cupărători cinstiţi) în care se lăsau banii necesari. Mai sunt „Blumen zum Selbstschneiden“ (câmpuri de flori) unde cetăţenii sunt invitaţi să se autoservească şi să lase banii într-o cutie sau butoi. Nicăieri nu erau vânzători, case de marcat sau bonuri fiscale. Nici bacşişul nu se impozitează. În afara lui, în aproape orice magazin este o cutie „Kaffeegeld“ (bani pentru cafeaua angajaţilor) în care clientul poate să lase cât vrea. Dacă va mai continua în acest fel, a spus mucalitul turist român, Germania se va duce de râpă în comparaţie cu noi. Lăsând gluma la o parte, am putea considera acest exemplu şi ca pe un semnal de alarmă adresat autorităţilor române. Încurajându-se micii producători se poate salva satul românesc ale cărui produse, absolut naturale, nu interesează pe nimeni. Ne-au sufocat supermarketurile şi produsele agro-alimentare din import care sunt, de multe ori, neconforme. Gândiţi mai profund, domnilor guvernanţi, că nu doare!
Stan BREBENEL

Un comentariu la: “NEMŢII ŞI ANAF-UL LOR

  1. Fernando Alonso are toate conturile in elvetia , altii in monaco , altii in andorra si tot asa ca inca se pot eschiva in mod legal „anaf-ul lor”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *

Te-ar putea intresa și