Biserica de la Aluniş, din Colţi, veche de peste şapte secole, monument istoric, era cât pe ce să devină istorie. Un incendiu, provocat de un scurtcircuit, a mistuit intrarea în lăcaşul de cult şi mai multe obiecte din interior. Pierderile sunt inestimabile, deoarece pentru localnici dar şi pentru patrimoniul naţional, biserica este unicat.
S-a tras clopotul alert şi repetat, ieri, în Alunis, dar nu pentru slujbă. Sunetul rece al bronzului a răsunat în comunitate şi i-a chemat pe oameni în ajutor. Biserica lor, unde îşi plângeau morţii şi invocau mila divină, ardea. Au sărit cu ce au găsit prin gospodării, să îşi apere credinţa.
Om cu credinţă dar şi cu educaţie, domnul Nica, ce odinioară era ghid pentru turişti, a rămas înlemnit văzând sinistrul cum mistuie o întreagă istorie.
După săteni au venit voluntarii de la serviciul de urgenţă al Primăriei din Colţi. Oameni au reuşit până la venirea pompierilor să izoleze focarul. În 20 de minute după ce au pus furtunurile, au lichidat flăcările. Incendiul a distrus icoane, sfeşnice, cărţi bisericeşti dar şi straiele preotului.
Flăcările au distrus şi interiorul din lemn al pridvorului, pe suprafaţa de circa 50 de mp, însă au ajuns şi la structura de rezistenţă. Pridvorul a fost construit în 1825. Biserica cu hramul Tăierea capului Sf. Ioan Botezatorul a fost construită prin săpare în stâncă în 1274 şi este cel mai vechi lăcaş de cult creştin în care încă se mai slujeşte. Face parte din ansamblul de aşezări rupestre de la Aluniş, alături de două chilii săpate în stâncă şi încă 5 nedatabile, care însă nu pot fi valorificate turistic. Bisericuţa de la Aluniş a fost schit de călugări, iar înainte, loc de rugăciune pentru strămoşii noştri. (Mirela Copariu)
