Înlocuirea dictaturii de dezvoltare cu democraţia de demolare a adus în societatea românească felurite specii de târâtoare, care au luat iute culoarea mediului ambiant, spre a se insinua tiptil în cloaca învârtiţilor tranziţiei la economia de junglă.
Peste tot unde vedeţi ruine ale fostelor fabrici, mormane de moloz şi neobosite transporturi de fier vechi, măreaţa operă de dezindustrializare forţată a ţării, a avut la bază eforturile conjugate ale managerilor şi liderilor de sindicat.
De faptul că noii patroni, profitori ai privatizărilor cu cântec, s-au bizuit din plin pe complicitatea cu reprezentanţii salariaţilor, nu se mai îndoieşte azi nimeni. Ba, mai mult, uneori rolul sinistrelor figuri de pe centura sindicalismului a fost unul decisiv. Lor le revenea sarcina perfidă de îmbrobodire a salariaţilor, amăgiţi cu salarii compensatorii, cu alte plocoane perverse, tentându-i să nu se opună devalizărilor, cu promisiunea că vor câştiga mai bine, fără efort, stând cuminţi cu mâinile în sân şi privind pasivi cum li se pulverizează halele, utilajele, locurile de muncă.
Au existat şi oameni responsabili, aleşi în postura de lideri sindicali şi asta se vede, inclusiv în faptul că fostele lor fabrici, în ciuda tuturor dificultăţilor, funcţionează încă, sub o formă sau alta. Însă, pe unde au trecut haimanalele dedulcite la trai bun fără muncă, reptilele viclene şi prefăcute, părtaşe la declanşarea dezastrului în economia şi în viaţa naivilor, care, zice-se, i-au ales să le apere interesele, nu a rămas piatră pe piatră.
Vizitaţi în aceste zile zona industrială a Buzăului şi veţi vedea că, după 23 de ani de anarhie şi jaf naţional, încă se mai demolează obiective industriale, odinioară prestigioase citadele ale destoiniciei muncitoreşti.
Spor la distrugeri pe mai departe, băieţi, umpleţi-vă buzunarele de pe urma dezastrului, iar apoi căutaţi-vă alte feude pe care să le stoarceţi până le veţi aduce în pragul falimentului după modelul fostelor fabrici. La asta vă pricepeţi de minune. Aveţi cultul şi cultura demolării. V-aţi făcut mâna, nu vă lăsaţi. Obedienţi şi laşi care să vă suporte, mai sunt. Au limba pregătită.
Prof. Mircea Costache
