Roșiile din import, pe care le găsim de obicei în piețe de supermarketuri, impresionează prin aspectul lor perfect, fiind alese adesea după criterii estetice și de rezistență la transport, dar acest lucru se obține de cele mai multe ori în detrimentul gustului și al aromei naturale.
Încă mai există însă oameni care păstrează soiurile de altădată. Acestea supraviețuiesc în grădinile gospodarilor și ajung, mai nou, și în serele cercetătorilor, care încearcă să readucă pe tarabele românilor aroma autentică a roșiilor de odinioară.
Roșiile din grădina lui nea Ilie, un vechi legumicultor din Smeeni, sunt din soiuri vechi. Păstrează semințele de la un an la altul. Spune că sunt sănătoase și curate, iar gustul este cel care face diferența.
Unele roșii din ograda gospodarului nu sunt doar gustoase și mari. Sunt de-a dreptul uriașe. O singură roșie poate depăși un kilogram, se laudă nea Ilie.
Astăzi, multe roșii din comerț arată perfect. Dar gustul parcă s-a pierdut în timp.
Cercetătorii din Buzău încearcă și ei să readucă gustul de altădată. În serele Stațiunii de Cercetare pentru Legumicultură sunt testate zeci de soiuri. Una dintre liniile experimentale care au cucerit deja degustătorii este SCDL 10. Este o tomată mare, de tip inimă de bou. Are gust, este productivă și rezistentă. Iar aspectul este spectaculos.
Cercetătorii caută gustul copilăriei și în tomata chihlimbar. Anul trecut, aceasta a fost preferata degustătorilor. Iar pentru cei mici, în serele stațiunii cresc roșiile cherry Flaviola. Sunt dulci și ușor de savurat.
