România rurală se confruntă cu o criză demografică alarmantă, dominată de îmbătrânirea populației și lipsa tinerilor. Cu milioane de români plecați peste graniță, satele românești rămân pustii unul după altul.
Multe localități rurale, mai ales cele din zonele de munte, au pierdut până la 70% din populație iar cele mai multe gospodării sunt părăsite.
La Punga, un sat cu 20 de suflete din comuna buzoiană Cozieni, bătrânii rămași singuri duc dorul glasurilor de copii, sunet pe care nu l–au mai auzit de foarte mult timp. Pe tanti Aurelia o găsim la poartă privind spre ulițele pustii mărginite de case vechi și părăsite. Pentru ea, tăcerea satului este o povară zilnică.
Are copiii și nepoții plecați departe dar tot speră că într-o bună zi, curtea i se va umple din nou cu râsete și jocuri, ca-n vremurile frumoase.
Satul aflat pe culmea unui deal pare că se stinge odată cu această generație de oameni trecuți de 70 de ani. Copiii și nepoții sătenilor, plecați la oraș sau în străinătate, nu au mai trecut de mult pragul caselor părintești. E semn că nu au gând de revenire.
Satul Punga e îmbătrânit, iar speranța se stinge treptat, odată cu fiecare bătrân care trece la cele veșnice. Scăderea populației din satul Punga este generată de condițiile precare de infrastructură, drumurile greu accesibile și lipsa unor politici naționale, și chiar locale, care să stimuleze natalitatea sau să încurajeze întoarcerea tinerilor în comunitate.
