Toţi cei care vin la Buzău sau care doar tranzitează oraşul cu automobilul au parte de o intrare şocantă, chiar de la poarta oraşului. Ei sunt întâmpinaţi de un carosabil atât de peticit încât nu se mai ştie precis dacă este asfaltat ori pietruit şi, desigur, de gropile tradiţionale. În bariera Brăilei, chiar la intrare, câteva exemplare de asemenea gropi întâmpină pe oricine cu braţele deschise.
Cine intră prin porţile oraşului Buzău trebuie obligatoriu să reducă viteza mijlocului de transport, din două motive. Pentru a respecta limita de viteză impusă şi, mai ales, pentru a nu se dezmembra maşina.
Denivelările carosabilului peticit de nenumărate ori sunt extrem de bine simţite de arcurile automobilelor dar şi de planetarele ori bucşele lor.
Şi, ca să fie tacâmul complet, trebuie neapărat să apară în calea roţilor şi tradiţionalele gropi, care îi însoţesc pe automobilişti pe tot traseul citadin, până la ieşirea din municipiu.
Şi în bariera Brăilei situaţia este asemănătoare.
Aici, gropile apar ca cipercile după ploaie.
Odată depistate de edili, gropile nu mai au mult de supravieţuit. Important este ca aceştia să le vadă sau să afle despre ele, mai ales din presă.
Astazi, la pranz, nu se zărea niciun picior de drumar, nici pe pod, nici pe şosea.
Şi de această dată, probabil cea mai bună scuză a autorităţilor pentru amânarea lucrărilor va fi cea legată de vremea schimbătoare.
(Corneliu Floriceanu)
