Peste o sută de muncitori străini au contribuit la reușita reabilitării și modernizării Colegiului Național „Mihai Eminescu”. Viceprimarul Apostu îi îndeamnă pe buzoieni să nu-i dea uitării pe acești „eroi” din umbră care au trudit la realizarea proiectului. Poate chiar eminescienii vor găsi calea cea mai potrivită de a le mulțumi muncitorilor indieni pentru că le-au redat clădirea în care mii și mii de buzoieni se vor forma în timp.
După prima zi de recepție a lucrărilor din Colegiul Național ”Mihai Eminescu”, viceprimarul Ionuț Apostu crede că este cinstit ca buzoienii să știe că cei care au dus greul în acești 4 ani și 9 luni de reabilitare totală și modernizare sunt muncitorii veniți din afara țării.
Cei care au muncit pe schele, în spatele plaselor de protecție, sus pe acoperiș sau în interiorul clădirilor, au ajuns la Buzău de la mii de kilometri distanță, în speranța unui trai mai bun pentru ei și pentru familiile lor.
Ei i-au înlocuit pe buzoienii care, de asemenea au plecat în alte țări mai bogate, tot pentru a putea să trăiască civilizat și copiii lor să aibă un viitor.
Toți cei care au lucrat la Eminescu erau căsătoriți și aveau 3-5 copii de crescut și au preferat să muncească și în weekenduri pentru a putea adăuga la zilele de concediu și zilele de recuperare.
În acest fel reușeau să stea alături de familiile lor câte una-două luni de zile în fiecare an.
Indienii au terminat ce au avut de făcut la Eminescu.
Probabil că se vor muta la o altă lucrare sau, cine știe, poate că se vor întoarce acasă.
Au lăsat în urmă o lucrare monumentală, un sanctuar al educației, unde se vor forma generații și generații de buzoieni și poate, printre elevi se vor număra cândva și urmașii celor care au muncit la Buzău și ale căror rezultate se pot vedea.
