De mai bine de un an de zile, o femeie din Buzău al cărei fiu se deplasează în scaun cu rotile se chinuie să obţina avizele necesare construirii unei rampe pentru persoanele cu handicap. Construcţia, una banală de altfel, ar trebui să fie instalată la intrarea în bloc. Numai că femeia a fost refuzată, pe rând, atât de asociaţia de locatari, cât şi de municipalitate. Mai mult, firmele private pe care le-a contactat refuză lucrarea, din cauza numeroaselor avize şi proiecte, necesare unei astfel de rampe.
Într-un oraş cu pretenţii europene, o mamă al cărei băiat este silit să se deplaseze într-un cărucior electric se chinuie să instaleze o rampă pentru persoane cu handicap, la intrarea în bloc, de peste un an de zile.
Femeia a apelat, iniţial, la asociaţia de proprietari, unde a fost refuzată. Nu există în lege obligativitate pentru asociaţii să construiască o rampă destinată persoanelor cu handicap. Acelaşi răspuns l-a primit şi de la primărie: municipalitatea declină orice competenţă, în astfel de situaţii.
Oarecum resemnată, femeia a apelat, în cele din urmă, la o firmă privată. Constructorul, însă, ezită să confecţioneze o astfel de rampă, din cauza criteriilor specifice stipulate în lege. Firmele private se feresc de asemenea proiecte, de frica unor sancţiuni primite ulterior.
Conform legii, este necesară obţinerea autorizaţiei de construire de la primărie. Însă implică drumuri nesfîrşite de la un birou la altul şi multă reticenţă din partea funcţionarilor. (Andrei Solomon)
