În plin sezon al murăturilor, în comunitățile buzoiene de pe Valea Slănicului, străbătute de un râu cu apă sărată, gospodarii îşi pregătesc conservele de iarnă cu saramura care izvorăşte din pământ. Oamenii pun gogonele, castraveţi sau varză direct în apa sărată de munte. Obiceiul este întâlnit până aproape de orașul Buzău, în cel mai mare bazin legumicol din regiune.
Gheorghe Manole este unul dintre grădinarii din comuna Mărăcineni care cultivă, din tată-n fiu, apreciatele legume de Buzău. L-am găsit în timp ce pune murăturile, ajutat de un unchi de la care a aflat tainele activității casnice care se repetă în fiecare toamnă, ca un ritual dedicat gogonelelor.
Toate legumele care merg la murat sunt naturale, spun cei doi gospodari, care ne asigură că în butoiul de 30 de litri intră numai gogonelele, conopida și ardeii adunați din ograda proprie.
Grădinarii de lângă Buzău au devenit experți în conservarea legumelor și fructelor. Gospodarii bătrâni au încercat tot felul de combinații, de-a lungul anilor, și au perpetuat doar acele rețete care garantează producerea celor mai gustoase și crocante murături.
Odată culese din grădină, ingredientele sunt spălate bine, curățate, apoi îndesate în butoi, împreună cu țelina și crengile de vișin. Crenguțele de vișin și țelina compun stratul de la baza butoiului. Dar, gospodarii din Mărăcineni mai folosesc un ingredient minune, pe care îl aduc cu bidoanele de la munte. Peste ghiveciul de legume proapete din borcan, localnicii din Mărăcineni toarnă saramură adusă de la un izvor din comuna Mânzălești. Este atât de sărată încât trebuie îndoită cu multă apă dulce.
Saramura care iese din pământ este folosită în fiecare toamnă la prepararea conservelor, în toate gospodăriile din Mânzălești și satele învecinate. Saramura de la izvor este bună la orice. La stânele din apropiere, este folosită la conservarea brânzei de oaie, iar în perioada Crăciunului, după ignat, este numai bună pentru conservarea slăninei de porc, că să țină șoriciul moale.
