În timp ce în orașe, farmaciile sunt cu zecile, în mediul rural, situația este cu totul alta. Lipsa farmaciilor la sate îi obligă pe oameni să parcurgă distanțe mari pentru a-și procura medicamentele necesare.
La cei 82 de ani ai săi, tanti Elena a adunat multe boli, pentru care ia medicamente cu pumnul, în fiecare zi. Ca să beneficieze de tratament compensat, vizitează lunar medicul de familie, de unde pleacă cu o rețetă stufoasă. Drumul până la farmacie este însă prea lung pentru ea, așa că trebuie să ceară ajutor pentru a-și procura medicamentele.
Pentru o persoană în vârstă, așa cum este tanti Elena, drumurile repetate la farmacie pot deveni o povară, mai ales dacă îi este greu să se deplaseze. În aceeași situație se află dintre vecinele sale din satul Vârf, o așezare aflată la mare distanță de centrul comunei Năeni, unde se găsește cea mai apropiată farmacie.
Satele Fințești și Vârf, cele mai izolate din comuna Năeni, sunt cocoțate pe dealurile de Curbură. Pentru vârstnicii de aici, procurarea medicamentelor este o provocare, pentru că cea mai apropiată farmacie se află în centrul comunei, la o distanță considerabilă.
Fără un transport public regulat, oamenii sunt nevoiți să găsească soluții pe cont propriu. Unii plătesc transport pentru a ajunge la farmacie, în timp ce alții apelează la bunăvoința vecinilor sau a rudelor mai în putere.
România are puțin peste 9.000 de farmacii, iar, pe hârtie, numărul lor pare suficient. Problema este distribuția lor inegală. În timp ce orașele sunt suprasaturate de farmacii, la țară, multe localități nu au nici măcar una.
Dacă în România, lipsa farmaciilor la sate pare că nu se află pe lista de priorități a Guvernului, autoritățile din Republica Moldova au găsit o soluție. Este vorba de acordarea unor subvenții lunare, de la stat, pentru punctele farmaceutice nou înființate în localitățile rurale cu populație de peste 1000 de locuitori.
