Pe băieţel îl cheamă Gabi. Când România a aderat la Uniunea Europeană avea 6 ani; şi – deja – vechime în muncă. Fără concediu, fără zile libere, 8-9 ore/zi. Azi, sacul lui cu sticle de plastic este mult, mult mai voluminos decât atunci – e băiat mare, nu? Are 12 ani, nicio zi de şcoală, prietenii de joacă sunt câini comunitari, tomberoanele de gunoi sursa lui (şi a familiei) de existenţă. Vorbeşte un alt tip de română: încearcă, în puţinele cuvinte pe care le ştie, să descrie o lume pe care Dickens ar reda-o în mii de pagini. Când ne întâlnim, întreabă, cu o politeţe maximă pentru vârsta şi educaţia lui, „Ce faci? Ce ai mai făcut?”.
Procurori DNA au audiat, recent, trei angajaţi ai Consiliului Judeţean pentru construcţia şi investiţiile noii maternităţi. E vorba de bani. De corupţie, căci cu combaterea ei se ocupă DNA. Dar procurori sunt nu numai la DNA, ci şi la parchete, iar organe de cercetare penală are şi Poliţia.
Ce facem cu copiii? Adică, cu cei cărora li se încalcă drepturile fundamentale. Mai exact, ce fac instituţiile care, prin lege şi pe bani publici, au obligaţia de a garanta respectarea drepturilor copiilor?
S-au scris multe articole, s-a vorbit pe toate posturile locale de radio şi s-au realizat emisiuni tv după ce instanţele de judecată, prin două sentinţe diferite, şi prin alte sentinţe colaterale au decis anularea hotărârii de numire a directorului general al Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC).
Mi-au trebuit trei ani, zeci de demersuri, 20 de procese să demonstrez că persoana numită ilegal director, nu îndeplinea nici una din condiţiile pentru înscriere la concurs, ca să nu mai vorbim de ocuparea postului: nu avea studii superioare, nici specialitatea cerută, nici vechime. În mod normal, procedura ar fi durat 5 minute: verificarea dosarului candidatului în paralel cu citirea celor 3 rânduri în legea care preciza condiţiile obligatorii.
Au fost implicaţi în această urâtă şi inumană poveste peste 30 de funcţionari şi înalţi funcţionari: din Ministerul Muncii, al Administraţiei, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Prefectul judeţului, Preşedintele Consiliului Judeţean, secretarul judeţului, şefii birourilor de personal, şefii birourilor juridice şi jurişti de la Consiliul Judeţean şi DGASPC, profesori universitari.
S-au folosit acte şi declaraţii false, s-au dat răspunsuri la petiţii, care ar fi atras nota 2 la exerciţii de cultură civică de clasa a VII-a, s-au făcut presiuni pe şcoala unde lucram, pe firma unde lucra soţia mea.
Poveştile, aşa cum au fost, sunt zguduitoare, nu am suficientă hârtie pentru a le reda, deşi ar merita. Motivul pentru care se întâmplă toate acestea? DGASPC este instituţie cu domenii sensibile: copii, persoane cu nevoi specifice, protecţie socială… Aşadar, motivul: Banii!
Nu banii mă interesează (asta-i pasiunea lor)! Mă preocupă copiii. În timpul mandatului ilegal al directorului, la DGASPC au murit trei copii. Şi sunt multe alte probleme din care unele au mai fost scrise, pe ici, pe colo, iar altele doar povestite, pe ascuns.
S-a auto-sesizat vreo instituţie de cercetare penală în cazurile de abuz, confirmate de instanţe de judecată, cu privire la numirea directorului? Niciuna. Am depus la unul din parchetele din Bucureşti plângeri penale împotriva funcţionarilor implicaţi. După mai bine de 2 ani (!) răspunsul: neînceperea urmăririi penale, faptele s-au prescris.
Zilele trecute eram în părculeţ, la Casa Albă, cu Aldo, căţelul şi prietenul meu. Ploua şi era foarte frig… “Hei, ce faci? Ce ai mai făcut?” Era Gabi. Eu, după 6 ore de muncă la şcoală… el, după 8 ore de muncă, cu un sac de trei ori mai mare decât el… A căpătat 2 lei şi a cumpărat un corn, din care (deşi mă opun) îi dă jumătate lui Aldo, “să pape şi el”. Geaca îi este îmbibată de apă. Mi-a arătat mâna vânătă şi mi-a întins-o să o ating: rece bocnă. I-am spus să intre într-un magazin, măcar puţin, să se încălzească. Mi-a răspuns că se grăbeşte şi că, oricum, nu îl primeşte nimeni… Suntem, în continuare, ţară membră a Uniunii Europene. Ni se spune că politicienii sunt corupţi. DNA caută banii… Copii precum Gabi fac şi treaba noastră, în interesul nostru (selectează deşeurile; într-o zi cât noi, poate, într-un an). Nouă ne convine. Pe el nu-l întreabă nimeni.
Am vrut să dau răspunsul la întrebarea din subtitlu, în primul rând al articolului. Ca să nu sune ciudat, îl dau acum şi poate îmi veţi da dreptate: pentru unii, viaţa e mai puţin importantă decât banii… Desigur, nu viaţa lor.
Emil Alexandru Moise (Invitat permanent în fiecare marţi, la Campus TV, la ora 20:00)
Domnule George,
Va multumesc pentru felicitari! Cu mentiunea ca nu sunt un mare om.
O seara placuta!
Emil Alexandru Moise
Doamna Raluca,
Va multumesc pentru comentariu!
Nu am inteles insa ce ati dorit sa spuneti si de aceea va rog sa fiti mai explicita!
La care „fioroasa lipsa de scrupule” si „ipocrizie” va referiti? Si la care pofit?
O seara placuta!
Emil Alexandru Moise
Doamna Anca,
Va multumesc pentru comentariu!
Cum, de asemenea, va multumesc si pentru gandurile dumneavoastra si dorinta de a ajuta!
Pe Gabi si pe fratele lui, Virgil, care munceste la fel, in aceleasi conditii, ii gasiti zilnic, inre orele 6,30- 15 la containerele din zona strazilor Spiru Haret – Patriei. Traseul lor este dinspre str. N Titulescu (fosta 23 August), prin parculetul de la Prefectura, catre strazile mentionate si retur.
Ma puteti contacta la telefon 0747 034431 sau email: emfilia@yahoo.com pentru amanunte.
O seara placuta!
Domnule Ungureanu,
Va multumesc pentru comentariu!
Inteleg ca situatiile precum cea prezentata va nemultumesc si ma bucur ca incercati sa gasiti solutii. Una din solutii este, asa cum spuneti, politica. Desigur, daca cineva doreste sa se implice in rezolvarea unor astfel de cazuri, o varianta ar fi calea politica, prin intermediul careia pot fi schimbate normele sau mecanismele de aplicare a lor.
Nu pot fi insa de acord ca singura solutie de acest gen este Prtidul Comunist. Nu numai ca nu e singura solutie, dar nici macar nu cred ca este o solutie, in contextul in care noi, romanii, suntem proaspat iesti din perioada in care partidul comunist aflat la putere ne-a dezumanizat…
In afara optiunii politice, insa, exista varianta civica, cea prin care poti determina politicul si administratia sa rezolve problemele sau sa le preintampine.
O seara buna,
Emil Moise
Felicitari domnule Moise !Sunteti un mare om !
Felicitari domnule Moise ! Suneti un mare om !
E fioroasa lipsa de scrupule si ippocrizia celor care cauta sa scoata profit pe nenorocirea altora. Binenteles, vor face tot posibilul sa facem un pas in fata si doi inapoi, fiindca regresul s-a dovedit o afacere banoasa in Romania.
p.s. ar fi util daca s-ar anexa si niste linkuri la afirmatiile respective. Nu exista alte relatari, investigatii in presa?
Buna ziua,
As dori sa donez cateva lucrusoare pentru Gabi. Nu pot face mai mult pentru ca sunt somera dar sunt sigura ca el ar aprecia cateva hainute. Imi puteti scrie unde il gasesc pe acest copil sau cum pot face sa ii trimit cate ceva?
Multumesc frumos pentru raspunsul dvs. si pentru acest articol. Va doresc multa putere in ceea ce intreprindeti.
Toate bune,
Anca Nicoleta
Aceasta și alte știri ca aceasta au o (singură) soluție: cei care le citesc. le află, le înțeleg să intre imediat în organizarea politică a maselor populare ! Aceasta înseamnă Partidul Comuniștilor; în afara organizării politice, totul rămîne simplă lălăială. Eu vă aștept pe toți cei care citiți și vă revoltați sau doar suferiți pentru sărmanul copil, să veniți la Partidul Comuniștilor. Numai astfel îi vom înlătura de la Putere, din Administrație și din Justiție pe Infractori. Succes !
27 ianuarie 2013. Prof. Gheorghe UNGUREANU, Curtea de Argeș
Buna seara,
Multumesc mult pentru aprecieri! Acel 22 decembrie (1995) venea la un an dupa un altul, in care am luat cuvantul singur vazand ca se vorbeste fara sa se spuna in fapt ceva, la comemorarea celor ce si-au dat viata in decembrie 1989: am luat microfonul si am atras atentia celor prezenti ca multi dintre cei care depun coroane sunt cei care au ordonat sa se traga in noi atunci si ca gaurile din blocurile de peste drum de Palatul Comunal au acelasi calibru ca al armelor soldatilor care la comemorare ne cantau imnul Romaniei. Atunci revolutionarii m-au aplaudat, dar din anul urmator au facut in asa fel incat sa nu mai pot vorbi. In 1995 chiar presedintele clubului revolutionarilor mi-a atras atentia sa nu mai vorbesc public, pentru ca asa dorea Ion Vasile, desi vorbeam in numele meu si nu al clubului. Desigur ca nimeni nu ma poate opri cand vreau sa spun ceva, dar ca sa nu mai pot vorbi nu au mai dat cuvantul nici primarului si dupa ce au terminat popii cu slujba au intrerupt microfonul. Nici asta nu m-a oprit, caci am facut un manifest si l-am multiplicat la un copiator din oras iar apoi l-am dat oamenilor. Nici asta nu a mers prea mult, caci s-a interzis angajatei de la copiator sa-mi mai multiplice. Am alergat la un alt copiator, am reusit sa fac alte copii, dar apoi m-au inconjurat cativa politisti si nu am mai putut raspandi manifestele… Nici aici nu s-a oprit povestea caci a preluat-o ziarul Opinia si a publicat-o pe prima pagina, mesajul ajungand astfel la si mai multe persoane.
Multumesc pentru sustinere!
O zi placuta!
Sunt mereu atenta la problemele pe care le aduci in atenția opiniei publice. Felicitări trustului de presa care îți oferă posibilitatea sa te exprimi. Emil, te-am cunoscut la un 22 Decembrie când tu erai oprit sa faci acest lucru, fapt ce mi-a atras atenția si m-a surprins, pentru ca nu credeam sa fie posibil.
Acum atragi atenția asupra unor fapte deosebit de grave care nu trebuie sa rămână fără răspuns din parte celor plătiți pentru respectarea si aplicarea legii.
Eu te voi sprjini cu multa plăcere in ceea ce faci.
Draga Roxana,
Iti multumesc mult! Articolul face parte dintr-o serie in care doresc sa punctez cateva din domeniile in care sunt incalcate drepturile copilului, in Romania. Sunt aspecte pe care le cunosc din experienta si cu care am incercat sa lupt. Din nefericire nu in toate cazurile am reusit. Tot din nefericire, nereusita are o majora si astfel deloc de neglijat cauza (printre altele, desigur): sistemul inimaginabil de inuman din Romania.
O seara placuta!
acum c-am reusit sa ma reculeg un pic, caci m-a emotionat foarte mult articolul tau, vreau sa-ti spun felicitari pentru reusita emil. nu cred sa mai stiu pe cineva cu energia si persistenta ta.