Aproape orice meserie are riscurile ei mortale. Într-o clipă de neatenţie şoferul se poate trezi pe contrasens. Un colţ al halatului strungarului poate fi agăţat de universal. Din cauza suprasolicitării inima unui sportiv se poate opri. Că tot e la modă, pilotul poate sfîrşi între fiarele contorsionate ale avionului său. Tot aşa şi un bodyguard trăieşte sau, mai corect, ar trebui să viețuiască zilnic cu teama de a o mierli după o lovitură de şiş aplicată meschin, pe la spate. Sau, cum a fost cazul celor doi buzoieni din Cipru, de a sfîrși chiar şi în confortul şi siguranţa unui BMW. ”Cînd un bogătaş îşi angajează bodyguard n-o face doar din fală. Ştie că are duşmani și se teme pentru viața lui”, spunea deunăzi directorul unui firme de pază şi protecţie. Scopul acestui articol e tocmai acela de a avertiza asupra riscurilor meseriei. Parcă prea mulţi tineri, din lipsă de altceva, cu sau fără calităţi, aplică pentru această meserie cu capul înainte. Iar unii, din nevoie sau calicie, pleacă afară, la risc. Fără a cunoaşte limba, oamenii şi obiceiurile locului, pericolele la care se expun. După tragedia din Cipru, măcar pentru cîteva zile, la Buzău e murmurată vechea zicală românească, fie pîinea cît de rea, tot mai bine-i în țara mea.
Despre riscurile meseriei. Editorial de Auraș Tereacă
