Pentru mulți dintre bătrânii care trăiesc din roadele pământului, munca nu se oprește nici atunci când frigul și ploile de toamnă le fac viața tot mai grea. Cu mâinile crăpate și spatele încovoiat de ani, continuă să iasă zilnic în grădină, pentru că pensiile modeste abia le ajung pentru trai și medicamente.
În grădinile de lângă municipiul Buzău, mai sunt multe legume de cules, de la varză, ridichi, la ardeii de câmp și ceapa roșie de apă. Printre puținii care se încumetă să iasă la recoltat, în ciuda vremii, sunt soții Elena și Anghel Târcâci, oameni care împlinesc în curând 90 de ani.
Tanti Elena și soțul ei merg în grădină încă de la primele ore ale zilei, înfășurați bine din cap până-n picioare.
Cum diminețile sunt tot mai reci, soții Târcâci se îmbracă gros, ca să poată rezista o zi întreagă pe câmp. Din când în când, grădinarul de aproape 90 de ani își sprijină brațele în cârje, pentru a-și mai odihni un pic trupul obosit.
Soții Târcâci nu se lasă doborâți de greutățile vârstei și muncesc zi de zi în grădină, din primăvară până când dă frigul. Au fost grădinari toată viața, iar anii petrecuți la CAP le-au adus acum doar pensii modeste.
Dacă de boli și de povara anilor nu se plâng, soții Târcâci au însă alte necazuri. Schimbările climatice au adus cu ele stoluri de ciori care le devastează terenurile și le rup tubulatura de irigații.
Tanti Elena are 87 de ani, iar soțul ei este cu doi ani mai mare. Deși poartă pe umeri povara vârstei și a bolilor, iar copiii îi roagă mereu să lase munca și să se bucure de liniștea bătrâneții, Elena și Anghel nu renunță. Încă privesc înainte și își fac planuri pentru noile culturi.
