Când se vorbeşte despre corupţie cetăţeanul român are în vedere acea formă ce se manifestă prin mită sau şpagă, cunoscută drept corupţia mică, ce are loc între ei şi funcţionarii publici.
Ea este, de regulă, sporadică/ocazională. Aceasta nu trebuie confundată cu bacşişul acordat ospătarilor, taximetriştilor sau frizerilor.
Ceea ce este îngrijorător este faptul că puţini dintre noi ştim şi percepem ceea ce este marea corupţie.
În ultimii 25 de ani de aşa-zisă democraţie statul român a fost pulverizat. Şi nu de invadatori, care şi aceştia şi-au perfecţionat formele de acţiune, ci de lăcustele din interior.
Au dispărut uzine, fabrici, combinate agro-alimentare, bănci, flota oceanică şi cea de pescuit marin, resursele naturale au fost înstrăinate pe nimic contra unor comisioane foarte consistente. Odată cu prăduirea economiei româneşti am putea crede că marea corupţie pe meleagurile dâmboviţene s-a diminuat simţitor. Românul este inventiv şi, se pare, hoţia prinde rădăcini în cele mai importante instituţii ale statului român. De de fapt, peştele de la cap se împute…
De curând a fost dat publicităţii al şaselea Raport asupra coeziunii economice, sociale şi teritoriale al Comisiei Europene. Acesta scoate în evidenţă faptul că „România este cea mai bisericească ţară europeană (adică are cele mai multe biserici pe cap de locuitor) în timp ce infrastructura sa este cea mai înapoiată, statul este cel mai corupt şi oamenii săi cei mai săraci şi needucaţi din Europa”.
Comentariile sunt, cred, de prisos. Un singur lucru trebuie înţeles de aici: cu cât corupţia statului este mai mare cu atât populaţia este mai săracă.
Potrivit unor estimări ale Comisiei Europene care se regăsesc într-un raport al Consiliului Europei, ce a fost dat publicităţii la Strasbourg, pe data de 29 iulie 2014, „Ecomomia subterană din România reprezintă 28,4% din PIB în anul 2013, în uşoară scădere procentuală faţă de anul 2011, când se estima un nivel de 30% din PIB.
Astfel, nivelul economiei subterane din anul 2011 corespunde unor pierderi generate ţării de 40 miliarde de euro, suma rămânând constantă în anul 2013, având în vedere creşterea PIB-ului.
Potrivit raportului, în anul 2012 numărul fraudelor economice a fost de 41.820, faţă de 39.124 în anul 2011 şi 34.730 în 2008”.
Din aceste rapoarte constatăm faptul că o treime din Produsul Intern Brut (PIB) este fraudat, valoarea fraudei fiind imensă. Ce s-ar fi făcut cu aceşti bani dacă organele abilitate ale statului nu ar „încuraja”corupţia.
Şi mă refer la poliţie, justiţie, serviciile secrete, organele vamale, întrega clasă politică etc. De sume importante ar fi beneficiat sănătatea, educaţia, apărarea, pensionarii, copiii şi multe din necazurile prin care trec cetăţenii ar fi dispărut.
Atâta timp cât magistraţi, poliţişti, politicieni (din parlament, din guvern, din consilii judeţene şi primării) sunt anchetaţi de DNA ca fiind suspectaţi de acte de corupţie climatul din ţară nu se va îmbunătăţi.
Şansa noastră, care depinde doar de noi, ar fi aceea de a alege, cu discernământ, pentru a ne reprezenta în instituţiile statului oameni cinstiţi, drepţi, mari iubitori de ţară şi popor.
Nu trebuie să mai aşteptăm şi să răbdăm ani mulţi să fim salvaţi de divinitate. Un stat a reuşit să stopeze corupţia prim metode foarte dure. S-a întâmplat în Singapore şi rezultatele se văd. Căutaţi pe net cum.
