Istoricul voturilor pe care românii le-au dat candidaţilor la prezidenţiale în rundele de alegeri din ultimii 30 de ani arată cum a evoluat mobilizarea la vot, răsturnări de situaţie şi discrepanţe majore între votul din ţară şi cel din diaspora.
Evoluţia mobilizării la vot a românilor, pentru a-şi alege preşedintele, s-a schimbat în ultimii 30 de ani. Votul din diaspora a început să trezească emoţii şi controverse aprinse, odată cu explozia numărului de români care au părăsit ţara, dar vor în continuare să îşi exprime opţiunile electorale.
Cu toate acestea, strict procentual, votul din diaspora contează încă foarte puţin. Cea mai mare pondere a diasporei în numărul total de voturi pentru preşedinte a avut loc în 2014, când românii din străinătate au luat cu asalt secţiile de votare mult prea puţine ca număr, organizate de guvernul lui Victor Ponta. Chiar şi aşa, cei circa 377.000 de români care au votat în turul doi au reprezentat 3,26% din totalul voturilor exprimate la acel tur de scrutin. A fost cea mai numeroasă prezenţă la vot din diaspora, la alegerile prezidenţiale din ultimii 30 de ani. În primul tur din 2014, prezenţa la vot în străinătate a fost mult mai mică: circa 160.000 de români au apucat să voteze, deşi în faţa secţiilor de votare erau cozi imense, ceea ce a echivalat cu 1,7% din totalul voturilor din turul 1.
Trebuie ţinut cont însă că numărul diasporei a început să devină consistent la vot odată cu creşterea abruptă a exodului românilor din ţară. De fapt, pentru că nu există cifre exacte despre dimensiunile românilor stabiliţi în afara graniţelor, putem estima că doar circa 10% din românii plecaţi din ţară vin la vot, iar cifra se menţine relativ constantă, raportat la dimensiunea emigrării românilor. Cea mai recentă estimare a diasporei este de 3,5 milioane de români plecaţi. În alegerile din anii 1990-2000, votau doar câteva zeci de mii de români din străinătate.
Totuşi, aproape întotdeauna votul din diaspora a fost radical diferit de cel al românilor din ţară, în sensul că discrepanţele dintre candidatul favorit şi restul au fost mari. Mai mereu, favoritul românilor plecaţi din ţară a fost un candidat de dreapta.
Singurele alegeri prezidenţiale unde se poate spune că strict numărul voturilor diasporei a contribuit la răsturnarea spectaculoasă a unui rezultat au fost în anul 2009. Atunci, românii din diaspora au votat masiv cu Traian Băsescu, iar acesta a câştigat turul al doilea al alegerilor la mustaţă, cu circa 70.000 de voturi, în faţa candidatului PSD Mircea Geoană, care în seara alegerilor sărbătorea deja victoria.
Totuşi, în 2014, diaspora a creat valul de emoţie care a răsturnat rezultatul în favoarea lui Klaus Iohannis, din cauza miilor de români care nu au putut vota, pentru că guvernul nu a deschis suficiente secţii de votare.
