Viorel Ion către George Stanca:
„Având în vedere articolul „Scrisorile lui Stanca: Dragă Ion Viorel” semnat de domnul George Stanca în ziarul Click după confruntarea dintre Gloria Buzău şi Rapid Bucureşti mă văd nevoit să fac următoarele precizări pentru a limpezi apele atât în rândul suporterilor giuleşteni, cât şi în mintea domnului redactor.
Nu am adus injurii formaţiei Rapid Bucureşti şi nu am făcut niciun gest care să atingă măcar suporterii, istoria, palmaresul, tradiţia şi spiritul formaţiei giuleştene. În ciuda acestora, nu pot să nu îmi exprim regretul faţă de comportamentul domnului Stanca şi al unor oficiali giuleşteni în jocul pe care l-am disputat în urmă cu câteva zile, atitudine care nu face deloc cinste unui club precum Rapid Bucureşti. Am fost jigniţi, scuipaţi şi supuşi unui tratament nedemn grupării pe care dumneavoastră domnul Stanca încercaţi să o protejaţi.
Mai mult, doresc să vă aduc aminte de comportamentul dumneavoastră arătat la Buzău. Vă aduc aminte că în timp ce vă aflaţi singur în sala de protocol aţi avut curajul de a luat tot ce este pe masă într-o borsetă, iar în cazul în care vă îndoiţi de acest lucru vă aştept la sediul clubului să urmărim împreună imaginile înregistrate de camera de supraveghere. Reprezentanţii mass-media care doresc materialul video sunt invitaţi la sediul clubului. Acesta nu este un pamflet, este realitatea”.
George Stanca despre Viorel Ion:
„În ceea ce mă priveşte, aveai toată simpatia mea. Pentru că ai jucat şi pe Giuleşti. Ba, aveai şi respectul meu. Acestea s-au dus pe pustii după meciul Gloria – Rapid. După care ai spus că doreşti falimentul Rapidului şi alte idioţenii. Parcă emise dintr-o şatră neigienizată… Nu am putut să cred că eşti atât de primitiv în comportament. Pricinos. Ofticos. Nestăpânit. Ţi-ai dat AROMA pe faţă. De fapt, cât ai fost tu plecat din Buzău, pe la Steaua şi chiar în Germania, după cum s-a văzut, ai mimat doar civilizaţia, te-ai prefăcut că… Acum ţi-ai dat AROMA pe faţă”.
Domnule Stanca G., aveti tendinta de a plasa stincos triada: Moga-Brenciu-Bartos, deasupra abisurilor in care intirzie dezbaterea morală a fiecăruia.Vorbiti asadar in spatii rarefiate tratand laconic tema aleasa.Sunteti constient de faptul ca a devenit, de pildă, un semn de distincţie interioară, un semn nobil să poţi admite că in cutare domeniu nu e cazul să te pronunţi, că nu pricepi matematică, artă modernă, lingvistică structurală sau orice altă disciplină, mai mult sau mai puţin sibilinică? Cu alte cuvinte, accepta ca, in retorica zilnică a conversaţiei, unele lucruri iti rămin inaccesibile, mai ales daca ai decis sa incepi cu déjà arhicunoscutul, traditionalul “Draga…”Un sentiment difuz transmite incercarea obtuza in a crea chaos intre cei trei protagonisti mentionati in textul vechi, scos de la cuptorul “moralei vinovate” de ieri.
George Stanca este cel care semneaza pamflete in cotidianul Click. Si, totodata, (1)dovada vie a perceptiei eronate a acceptiei jurnalistice critice, obiective, impartiale.Cine are rabdarea de a-i radiografia (2)vorbele desantate, poate sesiza si acest aspect.Bineinteles, mai sunt si alte constatari incongruente cu cerintele definitorii profesiei sale.De exemplu, (3)necunoasterea rolului virgulei in propozitie.Mentionez pentru incepatorii in descifrarea misterului numit, generic, limba romana si amintesc celor avizati ca amplasarea sa nu este determinată de fonetică, ci de o serie de reguli gramaticale.Virgula apare adesea în propoziție și în frază când se face o pauză în vorbire.(4)In contextul „Tu, ai jucat fotbal.”rostul virgulei este inexplicabil, poate avea insa valente patologice care tin strict de autorul textului, ” jurnalistul” George Stanca.(5)De asemenenea, atunci cand se doreste reluarea/accentuarea ideii expuse în cadrul unei comunicări, sinonimele sunt cheia.Este deranjant sa tot repeti, pe parcursul a 4 propozitii, un „oarecare” la infinit.(6)Si la capitolul expresivitate, asa-zisul „jurnalist” este restantier, semnul exclamarii lipsind cu desavarsire din constructia „Ce comportament ingrat faţă de o echipă(…).” Corect si firesc se scrie asa : „Ce comportament ingrat faţă de o echipă(…)!”Pesemne, a fost absent la orele de Limba si literatura romana, insa in stilul sau, caracterizat de o rahitica ironie ce se diferentiaza clar de fina ironie neintalnita in cazul personajului acesta, a ales sa aiba o cariera in care esentialul este dat tocmai de cunoasterea corecta a limbii romane.(7) In aceasta situatie, el inventeaza cuvinte.De exemplu, in cadrul propozitiei ” Nu am cuvinte să scot din hazna cu polonicul şi să te împloşc…”, acest „implosc” care ar fi trebuit sa fie, de fapt, verbul „sa improsc”, este un alt indiciu al cunoasterii deformate a limbii romane.
Fiind intrebat, in contextul unui interviu, cel fel de elev era, George Stanca afirma: „Eram tipul de şcolar corect, mereu premiant fără a face vreun efort”.(8) Coincidentia oppositorum asadar, si corect si premiant, subliniez, „fara a face vreun efort”.Cat de graitoare este o asemnea destainuire!