Cimitirul Evreiesc din Buzău are o istorie de peste un secol, cu dese perioade negre, cum ar fi profanarea mormintelor de către legionari şi armata germană. De mai mulţi ani spaţiul respectiv a fost lăsat în paragină. Populaţie evreiască la Buzău aproape că nu mai există, iar comunităţile din ţară sau străinătate nu sunt interesate. Multe dintre pietrele funerare sunt sparte, zidul de cărămidă abia mai rezistă iar faţada clădirii principale este scorojită şi cu geamuri sparte. Prin cimitir se pot vedea monumentele funerare realizate în marmură neagră sau în piatră de Măgura, semn al bunăstării de odinioară.
În clădirea de la intrare, pe vremuri capela unde erau depuşi morţii, a locuit peste un deceniu o familie sărmană. Membrii ei păzeau şi îngrijeau incinta în schimbul şederii gratis în câteva camere. Au părăsit clădirea de cinci ani, iar de atunci cimitirul a fost vandalizat. Camera în care erau depuse sicriele a a ajuns o ruină. Doar masa de piatră din centru mai aminteşte de rolul pe care l-a avut.
Considerat un spaţiu cu valoare istorică, cimitirul a căzut pradă hoţilor de tot felul, în special a celor de fier vechi. Aici se mai găsesc pietrele funerare ale preşedintelui comunităţii israelite, Noe Haim Glasman şi a rabinului Simon Bercovici, cel care a condus destinele spirituale ale comunităţii timp de 71 de ani. Acum evreii din Buzău sunt mai puţin de zece, cu posibilităţi materiale reduse. În condiţiile lipsei totale de interes, cimitirul evreiesc din Buzău riscă să devină peste câţiva ani doar istorie.
(Mirela Copariu)
