Are o istorie de mii de ani și, pentru cei care îi cunosc proprietățile, valorează cât un mic „lux” zilnic: până la 100 de lei litrul. Este vorba despre laptele de măgăriță, un superaliment ce revine timid în atenție.
În România, sunt puține ferme care îl produc, iar una funcționează în județul Buzău.
Brăilean la origine, George Crintă și-a început aventura în zootehnie pe un teren cumpărat recent în comuna Pârscov. La ferma pe care o îngrijește, împreună cu mama lui, brăileanul are cinci animale. Recunoaște că, la început, nu știa mare lucru despre măgărițe, dar a învățat din mers.
Investiția nu este deloc mică. Spațiul este esențial, iar animalele nu sunt ieftine.
De curând, George a devenit producător atestat de lapte de măgăriță, un produs tot mai căutat pentru proprietățile sale nutritive. La final de săptămână, livrează laptele proaspăt clienților fideli. O sută de lei este litrul, 60 de lei jumătate de litru și 40 de lei sticla de 250 de mililitri.
În medicina tradițională, laptele de măgăriță era folosit pentru calmarea tusei și întărirea imunității. Cercetări recente arată că are proteine bioactive valoroase, precum lactoferrina, cu potențial antimicrobian și antiinflamator.
Laptele de măgăriță este apreciat și pentru efectele asupra pielii. Consumatorii spun că ajută atât din interior, cât și din exterior, mai ales în cazul problemelor dermatologice sau pentru menținerea unui ten tânăr.
Un alt lapte considerat „premium” vine de la capra anglo-nubiană, rasă tot mai prezentă în fermele din România. La Vadu Pașii, fermierul George Fifere crește peste 40 de astfel de capre. Spune că laptele este mai gras, mai gustos și fără mirosul specific care îi descurajează pe unii consumatori.
Pentru mulți fermieri, caprele sunt o variantă mai rentabilă decât vacile: costuri mai mici de întreținere și un lapte apreciat pentru calitate. Cel provenit de la rasa anglo-nubiană este mai gras și adesea recomandat copiilor, fiind considerat apropiat de laptele matern.
