Impresionantul cortegiu s-a pus în mişcare către orele prînzului, a urmat un traseu sinuos pe două dintre străzile importante a oraşului pentru a poposi în cele din urmă la cimitirul Eroilor. Sicriul căpitanului-comandor, învelit în drapelul naţional a fost depus apoi în biserică, unde a urmat o slujbă creştinească, oficiată de un sobor compus din trei preoţi. Foştii colegi prezenţi la eveniment apreciau că zborul era marea pasiune a lui Mitică Docuz, pasiune care pînă la urmă i-a răpit darul cel mai de preţ viaţa. Căpitanul Comandor luase în calcul varianta pensionării încă de acum doi ani. Lipsa unei slujbe mai bine remunerate corelată cu pasiunea pentru zbor l-au făcut să amîne această decizie. După oficierea slujbei de înmormîntare , trupul neînsufleţit al aviatorului a fost întîmpinat la ieşirea din biserică, de un pluton ce i-a prezentat onorurile militare. Focuri de armă au ţîşnit către înaltul cerului pentru a răzbuna parcă trecerea în nefiinţa a icarului modern. Dumitru Docuz 46 de ani, tată a unui copil, avea la activ 1700 de ore petrecute în văzduh. Dumnezeu să-l odihnească. 
A zburat spre eternitate
