Buzoian, născut şi crescut în cartierul Mihai Viteazul, Zamfir Codescu era în tinereţe mândria familiei.
După absolvirea Şcolii Militare de la Beiuş, la vârsta de 25 de ani era locotenent în armata română. A ajuns comandant de pluton într-o unitate mica din Costineşti, când, la o lună de la decesul lui Stalin, buzoianul a refuzat să facă de gardă la portretul conducătorului Uniunii Sovietice.
Buzoianul îşi aminteşte cu amărăciune de anul în care a fost trimis dintr-o închisoare în alta alături de deţinuţii politic.
După aproape 62 de ani de la evenimente, Zamfir Codescu este încă afectat de amintirea momentului în care i-au fost smulse gradele de pe umeri.
După ce a fost eliberat, Zamfir Codescu a revenit la Buzău şi s-a angajat la CFR unde a lucrat până la pensie cu regretul că nu a putut urma cariera militară visată. Recent a dat în judecată Ministerului Apărării pentru a i se face, după 62 de ani, dreptate.



