În primul val de refugiați sosiți ieri, la Buzău au ajuns 130 de copii din Ucraina. Sunt copii pe care mamele lor au vrut să îi salveze din infernul războiului. Imaginile cu cei mici, nevoiți să plece departe de casă, sunt impresionante. În noul lor drum al supraviețuirii, ei ne oferă o lecție de viață.
În majoritate despărțiți de tați, de frații mai mari, de bunici, de colegii de la grădiniță și de la școală, copiii refugiați trăiesc și ei o realitate cruntă. Cea în care nu se mai pot juca așa cum au făcut-o până acum, cea în care sunt nevoiți să se maturizeze mai repede. S-au trezit într-o zi că trebuie să plece da acasă, din țara lor, purtați și mângâiați de mamele lor.
Ieri, de Ziua Femeii, zeci de mame au coborât din tren, în Gara Buzău, avându-i pe copii alături. Toți cei care s-au mobilizat să ajute, să îndrume, să ofere strictul necesar după un drum obositor, au fost în permanență sub o mare de glasuri de copii.
130 de copii refugiați au ajuns, ieri, la Buzău. Sala Sporturilor, unde toate familiile au fost triate pentru a fi cazate în locurile speciale stabilite de autorități, răsuna ca și cum ar fi găzduit o competiție pentru copii.
Realitatea dură, însă, ne reflectă privirile copiilor într-un tablou sumbru dat de ecourile cumplitului război din Ucraina.
Înfometați și istoviți după atâtea ore de drum, mulți dintre copii nici nu au mai avut puterea de a zâmbi, atunci când au primit sendvișuri și apă din partea celor care s-au mobilizat pentru a-i primi pe refugiați.
Nu se știe ce soartă vor avea copiii pe care i-am văzut ieri, unde vor ajunge, cât timp vor avea și ei de suferit. Avându-le pe mamele lor alături, au pornit, fără voie, la un nou drum în viață…
