Populația României scade de la an la an și, din păcate, acest fenomen îngrijorător este agravat de un altul. Vorbim despre îmbătrânirea populației, o tendință greu de stăvilit care se simte mai mult în localitățile rurale.
Doamna Nela are 73 de ani și este una dintre puținele persoane rămase în Valea Puțului, cătun aflat în componența comunei Merei. Femeia ne spune, cu amărăciune în glas, că satul izolat între dealuri se stinge de la an la an. Gospodăria sa este înconjurată deja de multe case părăsite, din care oamenii fie s-au mutat în alte locuri, fie au murit.
Tristețea a pus de mult stăpânire pe micuța comunitate. Înainte nu era așa. Bătrâna își amintește cu nostalgie de vremurile când satul era plin de viață și de oameni dornici de muncă.
La Valea Puțului, cei mai tineri dintre localnici au în jur de 50 de ani, iar copiii lor au fost ultimii care au frecventat școala locală, cu decenii în urmă. Clădirea în care învățau cei mici a ajuns un morman de cărămizi.
Satul păstrează încă aspectul și condițiile de viață din trecut. Drumurile sunt încă de pământ, iar dintre utilități doar rețeaua de electricitate a ajuns. La Valea Puțului, sunt mai multe case abandonate decât cele încă locuite.
Unii dintre localnicii din Valea Puțului speră totuși că satul lor nu va dispărea și că, cine știe, peste câțiva ani, va ajunge un tărâm al făgăduinței pentru orășeni care visează la simplitatea vieții de odinioară.
