Viața la 100 de ani poate părea o adevărată povară. Pentru Gheorghe Baciu, un proaspăt centenar din Mânzălești, secolul împlinit azi e doar o simplă bornă, întrucât seniorul este mai activ și mai în putere decât mulți consăteni mai tineri decât el.
Într-o poiană străjuită de dealuri verzi, de livezi și de eternitate, la peste un kilometru distanță de vatra satului, l-am găsit pe “Nea” Gică Baciu, decanul de vârstă al comunei Mânzălești. A împlinit azi 100 de ani, dar e la fel de sprinten și de în putere ca un septuagenar. Este sănătos tun, dar ce frapează este ascuțimea minții sale, având în vedere vârsta înaintată.
Născut în 1922 a fost martor, de-a lungul timpului, la un război mondial, la perioade de foamete crâncenă, dar și la asaltul tehnologic de după anii 40. Zorii secolului 20 i-a petrecut desculț, ca orice copil de la țară, învățând pe coclauri și fiind preocupat mai degrabă de muncă. S-a înrolat în 1943 și a petrecut mai bine de trei ani, în armata română. A primit botezul focului un an mai târziu, în august 1944. A slujit sub arme și după cea de-a doua conflagrație mondială, fiind detașat, ca grănicer, tocmai la Baraolt și mai apoi la Vișeul de Sus.
Lăsat la vatră, n-a avut timp să beneficieze de tihna soldatului întors acasă. În 1946, pe o foamete cumplită, într-o familie cu încă șase frați, Gheorghe Baciu a fost nevoit să umble prin toată țara, pentru a procura de-ale gurii.
De-a lungul timpului, a trebuit să se adapteze inclusiv la apariția noilor tehnologii. Dacă în anii 40, în Mânzălești exista un singur aparat de radio, Nea Gică utilizează cu lejeritate, în prezent, omniprezentul smartpfone. Evident, fără a se ajuta de ochelari.
Secretul longevității lui Nea Gică, dacă există așa ceva, trebuie să fie munca. Centenarul se îngrijește singur de gospodărie, merge la cumpărături în satul aflat la peste 1 kilometru distanță, îngrijește grădina și chiar a construit, înainte de Paști, un gard de plasă.
În zilele de sărbătoare, atunci când trebuie să se odihnească, se simte de parc-ar fi bolnav, tocmai pentru că nu poate munci. Singurul deliciu pe care și-l mai permite este păhărelul de țuică băut înainte de culcare, moment în care se bucură te un pic de tihnă, în fața televizorului.
Acum, la 100 de ani, Nea Gică se consideră un om fericit, împlinirea fiindu-i adusă și de cei patru nepoți. Toți i-au fost alături, în ziua centenarului, spre bucuria veteranului din Mânzălești. Alături i-au fost și oficialitățile comunei, dar și cadre din biroul Arme și Muniții din cadrul IPJ Buzău.
Pentru că, Gheorghe Baciu este cel mai în vârstă purtător de permis armă din județul Buzău, probabil din țară. Bărbatul este, în ciuda vârstei înaintate, un pasionat al vânătoarei, hobby pe care îl exercită ori de câte ori are ocazia.
Logevitatea este un lucru destul de comun în familia veteranului de 100 de ani. Nea Gică are un frate mai tânăr, de doar 96 de ani. Mezinul, cu ghilimelele de rigoare, locuiește tot în Mânzălești și este, de asemenea, încă în putere. (Andrei Solomon)
