Veste tristă pentru lumea rugby-ului buzoian. Dumincă, la doar 68 de ani, a decedat Ion Predoi, una dintre figurile marcante ale sportului cu balonul oval buzoian. De numele lui se leagă cea mai mare performanţă a vreunui club din oraş, câştigarea Cupei României, în 1988, cu Contactoare Buzău.
Chinezul, aşa cum era cunoscut în lumea rugby-ului, ocupa postul de antrenor secund al echipei. Fosta aripă evoluase iniţial ca jucător pentru echipa din oraş, devenind, ulterior, antrenor şi manager al clubului Contactoare.
Fostele glorii ale rugby-ului buzoian îl regretă, deja, şi sunt de părere că a părăsit scena vieţii prea devreme.
“Eu eram băiat de la ţară. M-a luat sub aripa lui şi m-a îvăţat despre sport şi despre viaţă. M-a făcut om mare. Acum a plecat”, a declarat Ion Alexandru, fost Pilier al Contactoare Buzău.
„A mers cu mine peste tot, pentru că eram un copil. A mers cu mine şi la încorporare, înainte să mă ia în armată. Aşa era el, avea grijă de oameni. Sportul buzoian pierde un mare om” – Tudor Nicolae, fostă glorie a Constactoare Buzău
„A fost un om deosebit, care a făcut multe pentru sportul buzoian. Îmi amintesc că era o voce puternică, dar un suflet mare, un fel de câine care latră dar nu muşcă. Noi îi spuneam Chinezu’ pentru că avea ochii mici. Avea, însă, o inimă mare. Păcat că s-a dus prea devreme” – Vasile Niţă – președinte Stejarul Buzău – Contactoare Buzău – 1974 – 1976.
Născut în 1948, Ion Predoi „Chinezu” a început rugby-ul la Progresul Bucureşti şi a trecut pe la Olimpia Bucureşti şi Dinamo.
În 1972, câştiga Campionatul Naţional cu Universitatea Timişoara iar în 1973 venea la Buzău pentru a evolua la Constructorul, echipă care şi-a schimbat, mai apoi, titulatura în Contactoare.
În 1982, cu Chinezu’ pe post de secund, Constructorul promovează în divizia A, iar după un an, devine Contactoare Buzău.
Anul 1988 aduce, la Buzău, Cupa României, cea mai importantă perfomanţă reuşită de vreo echipă de club din oraş. (Andrei Solomon)
Imi aduc aminte de parca a fost ieri. Tata, Valeriu Cojocaru a fost parte din echipa si prieten bun cu Chinezu. Trebuia sa imi fie nas la botez, ii spuneam nasu oricum. Imi aduc aminte cum alergam la antrenamente cu echipa, 6 ani aveam si nu intelegeam ca ei faceau exercitii pentru respirat in ritm si ii intreceam mereu. Chinezu a fost si va fi Chinezu.????????????