În prezent, aproximativ 5 milioane de români lucrează în străinătate. Alte câteva milioane de români lucrează „la gri”. Asta înseamnă că au contracte de muncă, dar beneficiază de salarii minime fictive. Este una dintre cele mai răspândite realități sociale din România. Altă categorie este a celor care muncesc „la negru”, adică persoane care sunt remunerate pentru munca prestată, dar fără să li se achite contribuțiile la stat.
Din păcate, sunt și foarte mulți oameni care sunt deloc activi în câmpul muncii. Toți aceștia consumă servicii publice, dar nu aduc niciun leu la coșul comun al țării.
Este și cazul lui Valentin, un bărbat de 58 ani care locuiește la periferia municipiului Buzău. Nu are loc de muncă și trăiește din ajutorul social.
Din nefericire, cazul lui Valentin nu este singular. Sute de mii de români se află în situații similare: nu numai că nu ai niciun aport la bugetul statului, ci beneficiază de sprijin financiar pentru asigurarea minimului necesar.
Sunt tot mai multe voci printre buzoieni care sunt de părere că lenea devine o boală tot mai grea, mai ales în rândul tinerilor.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent că indiferent cât ar crește taxele, statul nu poate colecta mai mulți bani dacă baza de contribuabili rămâne redusă. Problema este structurală, mai puțini oameni care lucrează, mai puține taxe, mai puține resurse pentru pensii, salarii și infrastructură.
Primarul Buzăului, Costantin Toma, îi dă dreptate premierului și spune că și la nivelul municipiului se resimte, de la an la an, un număr tot mai mic de contribuabili.
Soluția propusă de Ilie Bolojan ar fi aducerea a unui număr cât mai mare de oameni în economia formală și combaterea muncii “la negru”. Fără acest pas, orice încercare de relansare economică riscă să rămână doar un plan pe hârtie.
