Împăcarea dintre Dan Tulpan şi Ion Viorel este, am mai spus-o, cel mai bun lucru care i se putea întâmpla Gloriei în vara ce tocmai a trecut.
Trecem peste faptul că ea ar fi trebuit înfăptuită de câţiva ani care se traduc din păcate în timp pierdut, mort, pentru fotbalul buzoian.
Şi, ca s-o spunem pe şleau, poate şi-o vor însuşi, Tulpan şi Boşcodeală poartă vina numărul 1. Din cauza lor n-am avut fotbal la Buzău.
Revenind la cuplul Tulpan – V. Ion, îmi permit să-i dau sfat. S-o lase baltă cu dulcegăriile referitoare la relaţia lor din ultimii ani.
Îmbrăţişările, declaraţiile de genul, „nici n-am fost certaţi”, „am fost mereu prieteni”, „ne-am respectat” etc. sunt cât se poate de mincinoase. Se ştie bine care au fost raporturile dintre cei doi.
De aceea pentru orice buzoian, cu o anumită educaţie şi informaţie, asemenea scene siropoase pot fi lesne interpretate ca ipocrizie, făţărnicie, duplicitarism de prima clasă.
Să lase deoparte trecutul, să facă tabula rasa, să colaboreze pentru un viitor mai răsărit al clubului e foarte bine şi chiar îi încurajăm.
Însă continuarea unor scene în care cei doi se iau de după gât în public pentru a-şi face declaraţii galeşe nu dă bine. Şi n-o spun eu, cârcotaş recunoscut, ci oamenii de fotbal şi chibiţii din preajmă.
În plus nu asta trebuie să fie relaţia dintre un preşedinte profesionist şi un antrenor serios. Lăsaţi dulcegăriile, puneţi mâna la treabă!
