În luna decembrie a anului trecut, un bărbat a decedat din cauze medicale. Acesta a trăit în concubinaj cu o buzoiancă timp de 12 ani dar, în tot acest timp, nu a divorţat de soţia legitimă.
După decesul bărbatului, femeia cu care a convieţuit în ultima parte a vieţii a încercat să ridice cadavrul pentru a-l înmormânta creştineşte.
Pentru că doar aparţinătorii au dreptul de a ridica decedatul de la morgă, femeia a iniţiat o serie de demersuri pentru a descoperi dacă mai există urmaşi în viaţă.
Femeia este disperată pentru că a trecut mai bine de o lună de la decesul bărbatului cu care a trăit aproape 12 ani şi că acesta este încă neînmormântat.
Asistentul social al Spitalului Judeţean se ocupă îndeaproape de caz şi a încercat să-i explice femeii că, fără un document legal, nu poate ridica decedatul de la morgă.
Între timp, a fost depistat un urmaş al decedatului la Bucureşti, dar acesta nu s-a hotărât dacă se va ocupa sau nu de cele creştineşti pentru tatăl său.
Astfel de cazuri, în care persoanele decedate la spital nu au aparţinători, sunt oarecum obişnuite la Buzău.
Femeia nu poate beneficia de o pensie de urmaş sau de ajutorul de înmormântare şi nu are nici o situaţie materială strălucită.
Cu toate acestea, ar dori să-şi poată asuma ea această sarcină şi nu Primăria.
Crede că este o datorie firească faţă de omul cu care şi-a petrecut o parte din viaţă şi nu ar vrea ca acesta să ajungă în „cimitirul săracilor”.
(Corneliu Floriceanu)
