Locuiesc în plin oraş, dar strada lor nu a văzut asfaltul niciodată. Riveranii de pe Ţiglari au mers, de mai multe ori, cu jalba-n băţ la Primarie, de unde s-au întors doar cu promisiuni. Între timp, oamenii s-au resemnat şi nu mai cred că vor vedea, vreodată, asfalt pe strada lor.
Intrarea Ţiglari este încă una dintre străzile cu aspect de uliţă ale oraşului Buzău. Oamenii s-au adaptat, în timp, condiţiilor neprielnice de trai, aşa că merg în galoşi şi încalţă pantofii abia când ajung pe strada Bazalt, acolo unde începe asfaltul.
La fel de rău este şi când nu plouă. Norii de praf stârniţi de vînt aduc aminte, mai degrabă, de un sat din Bărăgan, decât de atmosfera urbană a secolului 21. Oamenii s-au resemnat şi nu mai speră că vor apuca vremurile în care se va asfalta şi strada lor.
Promisiuni din partea municipalităţii au tot fost, de-a lungul anilor. Anul trecut, riveranilor li s-a promis că strada va fi asfaltată şi că în apropiere, dincolo de strada Bazalt, va fi construit un loc de joacă, pentru copii. Din păcate, promisiunile nu s-au materializat. Cum nu mai cred în edili, oamenii au început să se gospodărească singuri: când gropile se adâncesc, pun mână de la mână şi aduc balast, pentru a nivela, cât de cât, strada.
În tot acest timp, buzoienii de pe Intrarea Ţiglari plătesc impozit la Primărie, chiar dacă micul lor univers arată mai degrabă ca o uliţă sătească, nicidecum ca o stradă dintr-un oraş european.
(Andrei Solomon)
