Meseria de bijutier este extrem de rară şi necesită mulţi ani de şcoală şi de ucenicie. Şi, mai ales, de mult har. Pentru că nu oricine poate deveni bijutier. Ca şi pictorii, sculptorii ori gravorii, bijutierii sunt adevăraţi artişti.
Lănţişoare, pandantive, coliere, cercei, brăţări, inele cu montură, crucifixe preoţeşti ori verighetele de cununie, toate confecţionate manual poartă amprenta bijutierului. Ele sunt unicat pentru că, întotdeauna există un amănunt prin care se deosebesc. De aceea, bijutierii adevăraţi sunt apreciaţi şi respectaţi ca nişte artişti.
În atelierul bijutierului buzoian am descoperit, în afară de bijuterii valoroase, şi multe obiecte de colecţie. Un cântar extrem de sofisticat, deşi este din secolul trecut, o casă de bani la fel de veche, mesele de lucru roase de carii şi multe maşinării care nu se mai fac în zilele noastre.
Clienţii intră destul de des la bijutier. Unii se uită doar, alţii mai întreabă. Cei mai mulţi vin cu bijuterii sau obiecte vechi care au nevoie de reparaţii dar sunt şi clienţi care vor să confecţioneze ceva. De obicei verighete sau cercei pentru fetiţe.
Important este că sunt totuşi comenzi şi că bijutierii reuşesc să supravieţuiască şi să-şi ţină meseria vie.
Dragostea faţă de meserie, seriozitatea, răbdarea, minuţiozitatea, simţul artistic şi corectitudinea faţă de clienţi îi recomandă pe bijutierii adevăraţi, pentru care meseria este într-adevăr, brăţară de aur.
