Au grijă de minorii abandonaţi de părinţi şi îi ocrotesc ca şi cum ar fi propriii lor copii. Pentru ei, meseria se transformă, treptat, într-o poveste frumoasă de viaţă. Vorbim despre asistenţii maternali profesionişti care îşi asumă responsabilitatea de a creşte copiii altora. Copii ai căror părinţi naturali nu s-au interesat de soarta micuţilor. Astăzi cunoaştem povestea familiei Gheorghe din Buzău, în sânul căreia regasim două surori preluate dintr-un centru de plasament.
Astăzi, la orele prânzului, am ajuns în casa doamnei Viorica Gheorge din municipiul Buzău. Am nimerit poate nepotrivit, la ora mesei, când două fete, Mihaela, de 8 ani, şi Larisa, de 11 ani, se bucurau de hrana bună preparată de cea care nu le-a dat viaţă, dar care le oferă o viaţă ca într-o familie normală. Căci aşa le-am simţit în momentele în care am poposit în casa lor.
Le-am lăsat pe micuţe la masă, retrăgându-ne în sufragerie cu doamna Gheorghe, asistent maternal profesionist cu vechime. În urmă cu 5 ani, şi-a asumat responsabilitatea de a avea grijă de cele care acum sunt deja eleve la o şcoală din cartierul Micro XIV. Nu sunt primii copii pe care i-a luat în ocrotire în cei 17 ani de când a devenit asistent maternal profesionist, înainte de a avea propriul copil, o fată ce acum a ajuns elevă în ultimul an de liceu.
În urmă cu ceva ani, soţul s-a prăpădit, însă femeia nu a renunţat şi a continuat meseria care îi aduce, de fapt, bucuria de a le oferi un trai decent unor copii abandonaţi. Mihaela este elevă în clasa a II-a, iar Larisa învaţă în clasa a IV-a.
Mama lor de ocazie este modestă şi ne spune că încearcă să facă tot posibilul pentru a substitui lipsa părinţilor naturali. Când o întrebăm pe doamna Gheorghe ce înseamnă cele două fete pentru ea, întrezărim lacrimi şi un tremur în voce.
Între timp, observăm că fetele au terminat de mâncat şi s-au retras în camera lor. Larisa îşi face temele, iar Mihaela, alintată „Miki”, se joacă cu doi ursuleţi, în timp ce se uită la desene animate. Ne gândim la viitorul acestei familii şi îndrăznim să o întrebăm pe doamna Gheorghe despre acel moment în care va fi nevoită să se despartă de cele două fete, mai ales că a mai trecut prin aşa ceva…
La fel ca doamna Gheorghe, în judeţul Buzău, sunt peste 200 de asistenţi maternali profesionişti care au în grijă minorii preluaţi din centre de plasament sau abia abandonaţi în maternitate. Autorităţile din sistemul de protecţie spun că mai este nevoie de oameni care să îşi asume aceste responsabilităţi.
După o oră petrecută în sânul familiei Gheorghe, ne luăm la revedere şi ni se răspunde cu aceleaşi zâmbete şi voci calde cu care am şi fost întâmpinaţi. Plecăm cu gândul că, deşi surorile Mihaela şi Larisa nu au lângă ele părinţii naturali, au pe cineva căreia nu doar din respect îi spun … „mamă”. (Mihai Bunăziua)
