Într-o dimineaţă de septembrie, în timp ce mergea către şcoală, Georgiana Năstase a fost lovită pe trecerea de pietoni din Costeşti de o autoutilitară. Se pare că şoferul, care venea din Suceava, a aţipit la volan.
Georgiana şi-a învins suferinţa şi se recuperează pe zi ce trece. Are mari speranţe că munca specialiştilor kinetoterapeuţi şi voinţa sa de a reuşi, o vor face să redevină aşa cum a fost.
Şi familia este alături de ea şi o ajută să treacă cu bine peste greutăţi. Are doi fraţi mai mici. Unul dintre ei a fost cu ea în momentul accidentului.
Georgiana putea opta pentru studiul la domiciliu dar a preferat să vină la şcoală deşi nu poate merge singură, foloseşte cu greu mâna dreaptă şi vorbeşte cu dificultate. Are totuşi o fire puternică şi o dragoste declarată faţă de şcoală. Tatăl o aduce şi o ia de la Colegiul Hasdeu, unde este în clasa a XI-a. Este ajutată de cea mai bună prietenă a ei, Alina, cu care este şi colegă de bancă. Şi ceilalţi colegi, dimpreună cu profesorii, se poartă foarte frumos cu ea şi nu o fac să se simtă „diferită”
La lucrările scrise, o ajută Alina, cu care este prietenă încă din grădiniţă. Georgiana dictează, iar Alina scrie. Şi pentru că vorbeşte mai lent, la teze i se acordă două ore în loc de una.
E fericită că poate veni la şcoală şi trece mai uşor peste cele 6 ore de cursuri, în care trebuie să depună eforturi însemnate.
Accidentul i-a schimbat dramatic viaţa, care s-a împărţit în două: înainte şi după. De aceea, multe dintre trăirile sale de acum se raportează la acel moment nefast.
Faptul că este o fire dârză, răbătătoare, a ajutat-o să-şi păstreze şi simţul umorului, un apanaj al oamenilor inteligenţi. Iar sinceritatea ei este de-a dreptul dezarmantă.
De aceea, viitorul pe care şi-l doreşte nu este diferit de al oricărei fete de vârsta sa. Poate doar ceva mai bine definit şi cu un ţel înalt.
Georgiana ştie că are o responsabilitate mare faţă de părinţii săi care au crescut-o frumos şi care o ajută să se educe şi să se pregătească pentru viaţă. Prima sa opţiune este pentru medicină. Şi dacă nu s-o putea acolo, va încerca la SRI sau la Facultatea de Istorie, pentru că istoria îi place foarte mult.
Între timp, după o perioadă în care a avut timp să analizeze ceea ce i s-a întâmplat, a trecut peste suferinţele fizice şi psihice pe care a trebuit să le îndure. A ajuns să accepte faptul că accidentul nu a fost premeditat şi că şoferul care a lovit-o a greşit grav, dar că a suferit şi el foarte mult. De aceea, l-a iertat!
Georgiana iubeşte şcoala şi are note bune. Învaţă singură şi vrea să fie tratată ca orice elev normal. Îi repugnă ideea de a fi favorizată nemeritat. Anul viitor o aşteaptă bacalaureatul, pe care vrea să-l ia cu zece. Pentru că „şcoala este viaţa ei!”
Duminică a plecat din nou la Bucureşti. O aşteptă două săptămâni de recuperare, cu exerciţii fizice, uneori dureroase, dar pe care le va executa cât mai corect. Pentru că vrea să redevină fata zveltă şi graţioasă de dinaintea accidentului. Şi pentru că vrea să danseze la balul de absolvire.
da intradevar
Este sora mea si credetima ca nimeni de pe toata planeta nu are ambitia pe care ia o are.Este o fata extraordinara careia ii place mult scoala si pentru nimic in lume nu ar parasio sau macar sa piarda un an :*.Da dovada de ambitie si maturitate.TE IUBESC SURIOARA!
O cunosc pe Giorgiana de la sp. Nicolaie Robanescusi, va pot spune ca e o fata minunata si o luptatoare. O iubesc!