Prin anii 70-80, cea mai folosită metodă de fixare a fracturilor de membre era aceea a aparatului gipsat.
În zilele noastre, la secţia de Ortopedie a Spitalului Judeţean, această metodă este folosită foarte rar şi a început să devină doar o amintire.
Metodele folosite în prezent sunt mai puţin invazive, scurtează timpul de spitalizare iar pacientul îşi poate relua activitatea mult mai repede.
Fracturile de femur, de humerus şi cele de umăr sau şold – necesitau anii trecuţi durate lungi de spitalizare şi recuperare.
Prin aplicarea noilor tehnologii, mersul poate fi reluat la o săptămână de la intervenţia chirurgucală pentru fixarea protezei. La rândul său, şi operaţia în sine durează mult mai puţin.
Metodele de intervenţie chirurgicală se înnoiesc rapid, iar medicii trebuie să specializeze permanent pentru a rămâne competitivi.
În concluzie, conform aprecierii doctorului Paraschiv, un cunoscător în materie, la capitolul „ortopedie”, medicina românească stă mult mai bine decât la vecinii apropiaţi. (Corneliu Floriceanu)
