Dacă odinioară fântâna de pe peronul Gării buzoiene era o adevărata oază, azi, s-a transformat într-o ruină. Apa este murdară, bazinul colmatat, iar cei căţiva peşti care trăiau în fântână au dispărut. În mlaştina de la Gară, mai trăiesc, totuşi, trei ţestoase, ca mărturie unică a civilizaţiei de odinioară.
Cine tranzitează Gara Buzău şi este nevoit să treacă pe lângă fântână va strâmba, invariabil, din nas. Reacţia este cât se poate de firească, atât din cauza aspectului jenant al fântânii, cât şi din cauza mirosului greu.
Degradarea fântânii deranjează pe toată lumea, mai puţin pe cei care ar trebui să ofere condiţii civilizate, în Gara Buzău. Oamenii sunt deranjaţi de aspect, dar şi de delăsarea autorităţilor şi a regionalei CFR
Odinioară, fântâna era îngrijită şi se prezenta în condiţii decente. Apa era limpede, nu erau gunoaie în bazin, iar călătorii se opreau, adesea, pentru a admira peştii şi ţestoasele.
Acum, în fosta oază mai vieţuiesc doar trei ţestoase, nevoite să împartă bazinul cu gunoaiele care au pus stăpânire pe fântână. Stuful crescut alandala oferă privitorului un aspect de baltă neîngrijită iar mirosul este greu de suportat, mai ales în zilele călduroase.
De ani de zile, autorităţile pasează, între ele, răspunderea pentru felul jenant în care se prezintă fântâna. Primăria ridică din umeri, prevalându-se de faptul că nu poate executa lucrări în Gara Buzău iar reprezentanţii Regionalei CFR Galaţi tac. Singurii care au de suferit sunt călătorii. (Andrei Solomon)
