Zilele trecute, mass-media locală a relatat despre înmormântarea Arhiepiscopului Buzăului şi Vrancei, la care au participat „două mii” de credincioşi şi tot atâtea feţe bisericeşti (patrairhul, înalţi prelaţi, episcopi, peste o mie de preoţi), oficialităţi (prefecţii, preşedinţii celor două consilii judeţene, primari, consilieri judeţeni şi locali).
Să ne imaginăm că după deces o asociaţie ar fi cerut public Bisericii Ortodoxe să incinereze cadavrul episcopului, spunând că va suporta cheltuielile de incinerare.
Desigur, fiecare poate cere orice, în cazul incinerării existând suficiente argumente, din categoria celor ce ţin de protecţia mediului, dar şi din motive de spaţiu, sau mistice (cu referire la purificare).
Situaţia ar fi cel puţin ciudată şi condamnabilă din două motive, ce ţin de: persoana pentru al cărei cadavru s-a cerut incinerarea (ţinând cont de dorinţa acesteia şi a membrilor familiei ori a grupului din care face parte) şi momentul în care s-ar fi cerut incinerarea. Într-o chestiune atât de sensibilă, nu faci campanie agresivă împotriva dorinţelor unei persoane care are dreptul să decidă în privinţa propriului corp; cu atât mai imorală este o astfel de campanie imediat după moartea persoanei, făcând promisiuni financiare rudelor celui decedat.
Cu puţin timp înaintea morţii arhiepiscopului, soţia unui regizor anunţă moartea acestuia şi totodată faptul că, la solicitarea lui explicită, va fi incinerat.
Imediat, Arhiepiscopia Ortodoxă Bucureşti, a transmis un comunicat de presă prin care avertiza familia celui decedat că nu îi va oficia slujba religioasă dacă nu va fi înmormântat conform tradiţiei ortodoxe. Biserica a mai anunţat că daca familia va accepta înmormântarea celui decedat, contrar dorinţei exprimate a acestuia, va suporta parte din cheltuielile de înmormântare, iar primăria îi va acorda un loc de veci pe aleea artiştilor. Familia nu solicitase oficierea unei slujbe religioase, iar dacă solicitarea ar fi avut totuşi loc, răspunsul bisericii ar fi trebuit să fie unul privat şi nu transmis prin comunicat de presă.
Comunicatul B.O.R. a generat un protest violent al unor persoane care au huiduit şi jignit membrii familiei regizorului, în unele din cele mai sensibile momente – când însoţeau sicriul către crematoriu – pentru că au decis să respecte dorinţa defunctului, de a-i incinera cadavrul.
Dincolo de toate aspectele morale pe care le ridică situaţia prezentată, o întrebare capătă relevanţă: ce justifică Ministerul Educaţiei (statul român) să lase la decizia unei instituţii cu un asemenea comportament educaţia copiilor în şcolile publice, pentru care membrii acesteia sunt retribuiţi din bani publici?
prof. Emil Alexandru Moise
(Invitat permanent în fiecare marţi, la Campus TV, la ora 20:00)
Dacă esti creştin ortodox trebuie să accepţi înhumarea.Dacă vrei să fi incinerat,nu poţi pretinde să ţi se facă slujbă de înmormântare.Deci poţi încălca orânduiala bisericii,dar să nu pretinzi ca şi aceasta să o încalce.
moise esti o catastroa de prof.vai de capul tau de papagal
Buna seara,
Multumesc pentru comentariu!
Exemple de atitudini negative sunt, asa cum spuneti, multe, din nefericire. Important e ca macar sa le prezentam ca negative. Usor, usor, vor fi din ce in ce mai multi cei care vor lupta ca numarul acestor situatii sa fie cat mai mic…
O seara frumoasa!
Emil Moise
traim intr-o tara unde prostia este la orice pas, articolul de mai sus este un exemplu si ca multe alte care arata prostia din aceasta tara.Referitor la intrebarea dumneavoastra ceea din articol, raspunsul este unul simplu in opinia mead, acela ca are un impact negativ asupra copiilor care pun atata incredere in aceasta institutie (majoritatea)… Nimenu nu te obliga sa te uiti la asa ceva, dar fara sa vrei dai de ele.
senseless_guy,
Multumesc pentru comentariu! Da, ati punctat bine, se poate si fara religie!
Multumesc pentru aprecieri!
O seara placuta,
Emil Moise
Doamna Dana Andrei,
Va multumesc pentru comentariu! Ca si Kitana, va rog, daca se poate, sa ne oferiti amanunte! Cred ca povestea dumneavoastra este foarte interesanta si importanta totodata! Daca nu o puteti face publica, va stau la dispozitie: emfilia@yahoo.com, 0747 034431
Domnule Madim,
Va multumesc pentru comentariu! De acord cu ce spuneti si suntem deja multe persoane care dorim ce doriti si dumneavoastra. Remus Cernea este fondator al organizatiei neguvernamentale pe care o conduc. Tinem legatura.
O seara placuta!
Emil Moise
Domnule Gifel,
Multumesc pentru comentariu, dar nu am inteles ce vreti sa spuneti… Puteti, va rog, sa fiti mai clar?
O seara buna,
Emil Moise
Kitana,
Iti multumesc pentru comentariu!
Cunosc actiunile ASUR si colaborez cu ei de cate ori este nevoie. Sunt multe de facut, dar stim ca am si reusit multe. Altfel stateau lucrurile in urma cu 6 ani, cand am reusit sa conving Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si 4 complete de judecata din curti de apel sa confirme ca prezenta simbolurilor religioase in scolile publice, in afara orelor facultative de religie, constituie discriminare. Foarte multi nu erau, atunci, de acord cu acest gen de atitudine. Foarte multi, azi, sunt insa de acord si cred ca, activand, putem schimba si lucrurile, nu numai mentalitatile… Usor, usor, ceata se ridica…
O seara placuta,
Emil
Buna Roxana,
Iti multumesc pentru comentariu!
Da, ai punctat bine, Ministerul Educatiei a scapat sau a lasat controlul in privinta educatiei religioase. Grav este ca deczia in aceasta privinta apartine Bisericii care a reusit, cu salariatii proprii, platiti din bani publici, sa transmita in scoli valori dintre care unele vin in contradictie flagranta cu valori constitutionale si convetionale, dar si cu elemente stiintifice predate tot in scoli.
Si mai grav insa este faptul ca biserica detine controlul in scolile publice nu numai cu privire la educatia religioasa. Exista directori care in acelasi timp sunt si preoti, sau absolventi de teologie (directori de scoli, de institutii precum Administratia Taberelor Scolare, sau Palatul Copiilor, de scoli posticeale sanitare (!!!), sau inspectori generali), care nu numai ca detin functii de conducere dar care fac si afaceri cu institutiile pe care le conduc sau cu scolile din subordine, prin firmele lor sau ale membrilor familiei lor (cum e cazul bine cunoscut in Buzau al inspectorului scolar, preot, consiier scolar, profesor, director si consilier juridic (si cine mai stie cate, toate intr-una, ca sampoanele), Paul Iulius Negoita).
O seara placuta!
Emil
Domnule Ungureanu,
Va multumesc ca ati comentat textul publicat de mine! Nu impartasesc aceeasi opinie cu privire la „maretia” regizorului (si actorului) la care faceti referire, insa nu valoarea lui este discutata in text, ci masura in care justificat ca Ministerul Educatiei sa lase pe seama unei institutii privare educatia publica a copiilor, in conditiile in care aceasta se comporta imoral in diverse imprejurari publice. Cu atat mai mult este ingrijorator ca aceasta institutie este finantata (ilegal) din bani publici.
O seara placuta!
Emil Moise
ati putea da niste detalii in legatura cu litigiul? sa vada si altii ca se poate….
@Dana Andrei
Sau ai putea sa treci la „fara religie”! Poti fi morala si fericita fara sa apelezi la un sistem sau altul de credinte,doctrine si superstitii.
Foarte buna comparatia din articol, mult succes D-lui Emil Moise si respect Campus Buzau pentru jurnalism obiectiv.
Felicitari!!!! Eu si familia mea ne luptam in instanta cu aceasta institutie, numita B.O.R. ,de 11 ani , la nivel local si nimeni nu ar fi crezut ca vom castiga. DAR AM CASTIGAT!!!!! Deci, trebuie sa ne unim fortele si sa luptam pentru dreptul copiilor nostri de a -si alege religia in care vor sa creada. Fetita mea, deja, mi a cerut sa trecem la o alta religie fiind afectata profund de imoralitatile unora dintre preotii ortodocsi, imoralitati la care a fost martora fara sa vrea. Ma gandesc foarte serios la acest lucru!!!
Perfect justificate articolele si comentariile. Adaug si felicitari. Dar nu-i suficient daca nu se incepe o campanie de presa corect si sincer pornita pentru a scoate religia din scoala( va fi greu, dar nu este deloc imposibil ). Incepuse candva un Domn „CERNEA” ….acum are si parghii politice… doar e parlamentar !!! Sa speram ca nu s-a vopsit cu alte principii ?!
D.le Gheorghe Ungureanu subscriu in totalitate celor spuse de dv.stra.F.mult respesct.
minte ingusta, socoteala pe masura!
intr-adevar ar trebui facute eforturi mai mari pt a reusi nu scoaterea(o iluzie), ci schimbarea programei la ora de religie ; ASUR a facut anumite actiuni in acest sens, insa parca ar fi o lupta cu morile de vant
cat priveste circul facut de BOR…. asta e fata lor , dar lumea nu o vede , precum hainele cele noi ale imparatului….
sint de acord ca sergiu nicolaescu a avut o viata plina de elemente contradictorii si/sau suspecte dpdv etic. comunicatul public prin care bor a dat o mica anatema post-mortem pe mine m-a lasat masca, intr-un nor de fum cu iz medieval-inchizitorial-sulfuric. cu toate acestea, ce e incredibil in toata povestea asta nu e nesimtirea bor – pe asta o prezumam deja… nu ne mai ia prin surprindere decit atunci cind bor insista sa ne aminteasca CIT de nesimtita e. ce e realmente incredibil in rominia „europeana” a anului 2013 este ca o institutie a statului de o statura si importanta ATIT de mare ca ministerul educatiei se autodegreveaza de raspunderea care ii revine intr-o chestiune atit de importanta cum e predarea religiei in scoli. nivelul de nesimtire al mec incepe deja sa il intreaca pe al bor-ului, cel putin in opinia mea. felicitari emil pentru articol, analogia insotita de rationamentele tale impecabile de profesor de logica aduc cititorului placerea lecturii si mai indulcesc putin marea marea enervare.
Drept comentariu, reproduc aici articolul meu din ziarul electronic ”Pentru Socialism !”
19 ianuarie 2013, Prof. Gheorghe UNGUREANU
luni, 7 ianuarie 2013
Lălăiala extremistă ca expresie a succesului Tîmpitizării
Sergiu Nicolaescu, mare ca regizor și actor, autodegradat (și degradant) după 22 decembrie, s-a comportat lamentabil jucîndu-și rolul (real, pe scena țării) în mascarada contrarevoluționară și apoi ca politician de dreapta, gudurîndu-se și gudurat de gașca peceristă, multiplicată în sute de ipostaze de-a lungul celor 23 de ani…
A avut însă și poziții publice demne, evidențiind, repetat, în interviuri, superioritatea netă a Socialismului (regimul democrat în care a avut la dispoziție tot ceea ce i-a trebuit pentru a-și realiza marile filme și impresionantele roluri), față de mizeria esențialmente specifică a Capitalismului post-decembrist care a degradat sau a lichidat totul: realizări materiale de excepție, fonduri financiare, siguranța și echilibrul întregii populații, optimismul poporului, care s-a dovedit –cînd a fost stăpîn pe soarta sa- priceput, harnic, inteligent, iubitor al Patriei…
Dar a plecat înălțîndu-se într-o aureolă demnă de Om Liber care, desigur, cum era firesc, le-a otrăvit mațele ciumate ale celor din SC Prăvălia BOR, permanent manifestată, potrivt specificului, împotriva Umanității, Demnității și Libertății, motiv pentru care nu ne-a surprins ieșirea lor la rampă cu ocări împotriva trupului celui demn, care nu mai putea răspunde, dar care și-a urmat traseul prestabilit, spre cinstea soției supraviețuitoare a marelui regizor și actor.
Nimicnicia însă, și-a găsit loc și moment de afirmare plenară: Tîmpitizații, aflați sub patrafirul robiei celei mari, au ținut să participe în număr mare la plecarea Maestrului dar nu ca să-l glorifice onorîndu-i memoria și realizările, dînd Demnității și Libertății Cezarului ceea ce i se cuvine, ci pentru a-i necinsti soția supraviețuitoare, chiar pentru… devotamentul ei !
Pentru a vedea în ce hal de autodenigrare îi poate împinge pe unii Robia, indusă zi de zi, ceas de ceas, minut de minut, în orice secundă curgînd peste spațiul public romînesc după acel 22 decembrie Negru: Rușine ! Rușine ! era glasul Nimicniciei…
Memoria maestrului, trimis deseori în parlamentul Contrarevoluției –inclusiv cu voturile multor zeci de mii de alegători- merita o însoțire de laudă a ultimului drum, pentru dumnealui Maestrul și pentru soția-i devotaă, de tipul Glorie ție, Om Liber ! Cinste ție, soție devotată
Rușine vouă, Tîmpitizaților !
6 ianuarie 96
Prof. Gheorghe UNGUREANU