Nici acum nu au aflat cine le-au ucis copiii, soții sau părinții. Rudele martirilor revoluției trăiesc și după 32 de ani cu durerea în suflet și cu sentimentul nedreptății. În fiecare an, de sărbători, ei fac colivă, în loc de prăjituri.
Trauma pierderii celor dragi, căzuți în zilele lui Decembrie 1989, îi apasă și acum pe apropiații martirilor revoluției. Cei secerați de gloanțe erau copii, tați, frați, în marea lor majoritate tineri și forte tineri. După mai bine de trei decenii, rudele acestora nu și-au găsit liniștea și trăiesc, chiar și acum, cu sentimentul că nu s-a făcut dreptate. Își amintesc limpede cum au primit vestea, cum au mers la morgă să-și ridice apropiații, dar nu știu cine, cum, și în ce împrejurări le-au ucis rudele.
Dincolo de nemulțumirea că nu s-a făcut dreptate niciodată, că poate ucigașii de români din decembrie nu au fost prinși și judecați, rămân sărbătorile. Sărbători în care rudele martirilor fac colivă în loc de tort, prăjituri sau cozonaci.
47 de martiri buzoieni, oameni de toate vârstele și condițiile sociale, au pierit la revoluție.
