O imagine care evocă, mai degrabă, celebrele mahalale bucureştene din veacul al nouăsprezecelea. Aşa te întîmpină Aleea Plopilor, o stradă buzoiană, care, din cauza nepăsării edililor, s-a transformat, în timp, într-o uliţă. Riveranii speră ca măcar în al doisprezecelea ceas, înainte de alegeri, Primăria să îşi aducă aminte de ei şi să le asfalteze strada.
Trăiesc ca într-o favelă de decenii şi sunt nevoiţi să facă slalom printre gropile pline de apă. Canalizarea nu funcţionează la parametri normali, aşa că, după ploaie, apa bălteşte pe stradă, zile întregi.
Copiii merg la şcoală purtaţi pe braţe, până la intersecţia cu strada Transilvaniei, unde începe asfaltul. Riveranii spun că nici taxiurile nu intră pe strada lor, din cauza gropilor.
După topirea zăpezilor, au fost zile în care nici Salvarea nu s-a aventurat pe Aleea Plopilor, aşa că bolnavii au trebuit să fie transportaţi tot pe brate, până la asfalt.
Cetăţenii din zonă speră ca măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, şefii de la Palatul Comunal să-şi amintească şi de ei.
Marea speranţă a riveranilor stă în alegerile din iunie, ocazie cu care, pentru a-şi reface din capitalul de încredere, destul de şifonat, edilii vor fi siliţi să asfalteze unele străzi.
Supărarea riveranilor a crescut, în ultimii ani, după ce alte străzi din imediata vecinătate au fost asfaltate.
(Andrei Solomon)
