Se numeşte Dumitru Valeriu Pantilimon. Are 76 de ani şi o poveste de viaţă. Reporterul a primit acest pont de la bucătăresele Cantinei de Ajutor Social.
Bătrânelul vine aici în fiecare zi pentru a-şi ridica porţia de mâncare. A tras atenţia pentru că e mereu îngrijit, bărbierit, amabil, într-un cuvânt educat.
La 30 de ani, asistatul social de azi era unul dintre cei mai buni piloţi de vânătoare din România.
Pilota MiG-uri la baza aeriană de la Kogălniceanu, de lângă Constanţa.
Setea neostoită de libertate l-a condus la un gest nebunesc. A încercat să fugă cu avionul din ţară, peste Bulgaria, la o bază americană din Turcia.
A fost prins şi condamnat la zece ani de temniţă grea la Aiud. Firul ascendent al vieţii sale s-a întrerupt.
Cum se ştie deţinuţii politici erau puşi în comunism la cele mai de jos munci. Domnul Pantilimon a lucrat în construcţii. Viaţa i-a mai dat însă o lovitură cruntă la anii bătrâneţii. Munca din construcţii nu i-a fost recunoscută şi a rămas fără pensie.
Pentru două luni lipsă, susţine că n-a putut strânge 10 ani ca să primească pensie militară.
În urmă cu şapte ani a rămas singur pe lume după ce i-a murit soţia. Are o fiică, dar firul s-a rupt.
În aceste condiţii, fostul pilot de vânătoare, trăieşte acum cu mâncarea pe care o ia zilnic de la cantina de ajutor social. Are numai cuvinte de laudă pentru colectivul de aici.
Domnul Pantilimon locuieşte în cartierul Poştă, vizavi de Liceul D. Filipescu. E mulţumit că e sănătos şi se laudă că n-a luat toată viaţa măcar un medicament.
Trage nădejde că cineva, cândva, îl va găsi prin catastife şi va putea să primească pensia pe care o merită. Dacă nu, le va spune până la sfârşit sărut-mâna doamnelor de la bucătărie.
(Auraş Tereacă)
Wow..felicitări pentru acest reportaj.emoționant..te lăsa fără cuvinte
Un material foarte fain! Felicitari!