Vă vorbeam, într-una din paginile noastre trecute, despre implicarea unor elevi şi profesori din Hasdeu, alături de colegi ai lor din Portugalia, Spania, Italia şi Cipru, în proiectul transnaţional „Comunicare şi educaţie prin Transmedia“ din cadrul programului Erasmus +, program iniţiat de Uniunea Europeană. De curând, trei elevi (semnatarii acestui articol) şi patru profesori (prof. Viorica Raicu, Amalia Voicu, Simona Rîşcanu şi Sebastian Popescu) din Hasdeu au participat la o reuniune de proiect în Italia, la Livorno. Reuniunea a avut drept subiect o problemă foarte actuală, aceea a siguranţei pe internet.
Tehnologia ne acaparează vieţile.
Pare omniprezentă şi omnipotentă, dar… cât de sigură este? Am ajuns să fim conectaţi cu computerul nostru precum gemenii siamezi. Acesta ştie despre noi detalii vitale. Numeroase parole şi coduri sunt reţinute, uneori fară să ştim, în memoria calculatorului, fapt ce ne face ţintele perfecte ale atacurilor informatice. Reţelele de socializare sunt un adevărat bufet suedez pentru agresori, iar masca oferită de identitatea virtuală este deghizarea perfectă. Putem ajunge oricând victime ale războiului biţilor.
În proiectul nostru, fiecare echipă a avut de pregătit o temă legată de siguranţa în mediul virtual (Internet Safety). Noi am avut de pregătit un produs şi un discurs despre Cyberbullying şi Fake Profile (hărţuirea pe internet şi profilul fals). După două luni de muncă, a venit momentul plecării spre Italia.
JOI Azi am pornit la drum – din faţa Hasdeului, desigur. Ajunşi la Bucureşti, ne-am întâlnit cu grupul din Cipru, care a avut acelaşi zbor cu noi. După o călătorie fără prea multe turbulenţe, am aterizat în Pisa, unde ne-a întâmpinat coordonatorul proiectului; apoi am continuat, în maşini, drumul spre Livorno. Am ajuns, în sfârşit, la liceul ITIS Galileo Galilei, unde ne-am întâlnit cu gazdele noastre şi am avut parte de un festin cu pizza, paste, lasagna… Partea de început a fost, trebuie s-o spun, cea mai grea. Necunoscutul se deschidea generos în faţa noastră: feţe noi, locuri noi, obiceiuri noi. Am trecut repede de bariera lingvistică, în parte pentru că limbile noastre se aseamănă foarte mult, în parte datorită englezei. Cât despre italieni, sunt deschişi şi veseli. M-a frapat să văd că pe feţele oamenilor nu se citea nici o grijă, se bucurau de viaţă şi răul părea departe. Atmosfera de acolo mi-a lăsat un gust plăcut, gust pe care aş vrea să-l simt şi când mă uit la persoanele îngândurate de pe străzile mioritice.
După o felie de cunoaştere reciprocă şi câteva de pizza, fiecare dintre noi a plecat cu gazda sa spre ceea ce avea să fie, în următoarele zile, noua sa casă.
VINERI Iată-ne, echipa din România, îmbrăcaţi cu toţii „la patru ace“, gata să arătăm ce suntem în stare să facem. Italienii au ales să spargă gheaţa cu o activitate foarte interesantă despre detectarea a trei profile false în funcţie de câteva indicii; apoi ni s-au prezentat câteva metode, destul de puţin cunoscute, de detectare a unui profil fals. O adevărată muncă de detectivi. Fiecare activitate a fost interesantă în felul ei.
Timp de cinci ore am asistat la proiectele celorlalte ţări participante (Cipru, Spania şi, cum spuneam, Italia), după care i-am dat gata pe toţi cu proiectele noastre. „Veni, Vidi, Vici“ – cel puţin aşa zicem noi (să nu fim prea modeşti; adevărul este că în chestionarul asupra activităţii din acea zi, am primit un feedback excelent).
SÂMBĂTĂ La ora 9.00 eram în Amfiteatrul liceului, unde ne-am întâlnit cu inspectorii Academiei de Poliţie.
Tema zilei a fost: „Siguranţa pe Internet: utilizare etică şi urmări penale“.
V-aţi întrebat vreodată cum reuşesc anchetatorii să spargă conturile şi calculatoarele anumitor suspecţi, pentru a da de posibile dovezi? Ei bine, în acest proiect am avut şansa de a decoperi câteva metode de „recuperare“ a parolelor de pe diferite conturi, în cazul în care avem calculatorul inculpatului. Totul a fost prezentat sub forma unei anchete, în care ne-au fost date indicii, pentru ca ulterior să găsim vinovatul. Am aflat ce software trebuie folosit pentru a afla date cruciale despre fotografii, pentru a accesa conturile inculpaţilor şi alte date. Deşi poate fi considerat furt de identitate, am realizat acest lucru tocmai pentru a vedea la ce riscuri ne expunem dacă lăsăm browser-ul să memoreze parolele. Lecţia a fost învăţată, ne-am dat seama cât de vulnerabili suntem şi cât de importantă este protecţia.
După o scurtă pauză, municipalitatea ne-a prezentat tema „Siguranţa în e-mailuri şi imagini“, iar la final am făcut o mică dezbatere. La prânz am vizitat primăria oraşului şi Piazza Cavallotti. Apoi am făcut turul oraşului, împărţiti în două grupuri; unii am vizitat „La Venezia“, iar celalalţi au văzut Vechea Fortăreaţă, Portul Mediceo şi monumentul lui Ferdinand I. Oraşul cu iz portuar are un farmec aparte, care ne-a cucerit din primul moment. Străzile înguste, arhitectura atât de diferită de cea cu care suntem obişnuiţi, toate ne-au atras cu uşurinţă în caruselul oraşului. La final am făcut un filmuleţ şi l-am încărcat pe pagina de Facebook a proiectului, pe care vă invităm să o vizitaţi: http://www.education-transmedia.com
Seara am fost la mult prea lăudatul club „Calafuria“. Ne-a fost prezentat ca fiind cel mai bun loc din oraş; din păcate, era doar un club eşuat, care nu ne-a trezit decât dezamăgirea pierderii câtorva zeci de euro pentru nimic. Apoi ne-am întors acasă şi poate unii dintre noi chiar au reuşit să doarmă mai mult de două ore în noaptea aceea.
DUMINICĂ A fost, într-un fel, ziua cea mai plăcută, deoarece activitatea prevăzută pentru acea zi nu arăta chiar a activitate. De acest lucru vă puteţi da seama din numele ei: „Trip to Florence and Pisa“. Aşadar, printre conferinţe şi lecţii, am ajuns în Florenţa. Nu doar pentru a ne plimba, însă, ci folosind încă o dată tehnologia pentru a învăţa. De data acesta, pentru a învăţa cum să ne orientăm într-un loc necunoscut prin folosirea coordonatelor, într-o cursă de explorare. Cu smartphone-ul din dotare şi o aplicaţie de călătorie preinstalată, am pornit pe străzile oraşului, cu sentimentul inconfundabil al necunoscutului. În timp ce ne plimbam, însă, şi reuşeam să descoperim renumitele obiective, realizam cât de eficientă este tehnologia. Ştiţi imaginea clasică a turistului care se chinuie să se descurce într-un loc străin? Noi numai străini nu ne simţeam. Spiritul străzii ne îmbrăţişa, iar oamenii care treceau pe lângă noi nu ne priveau cu ochii critici ai localnicilor. Săgeţica de pe ecran care ne indica direcţia către câştigarea cursei a topit barierele dintre noi.
Cât despre a doua parte… păi… am vizitat Pisa. Bun, poate nu e cazul să fim atât de scurţi. Aşadar… să spunem că am verificat dacă celebrul turn gânditor s-a mai înclinat. Inspiraţi de clasicele poze văzute pe internet, am „sprijinit“ turnul, am încercat să-l „îndreptăm“ sau să-l „dărâmăm“. La final, urmele ghearelor lui Lucifer, lăsate, conform legendei, în căderea sa spre infern pe peretele basilicii din apropiere, ne-au făcut să devenim mai serioşi şi, de ce să n-o spunem, să ne gândim cu plăcere la siguranţa căminelor livorneze.
LUNI Ultima zi. Profesorii au tras concluziile acestei etape a proiectului; între timp, pe hard disk-urile calculatoarelor noastre se materializau dovezile „radiografierii“ oraşului Florenţa.
Aşadar, fiecare grupă a editat un filmuleţ cu fotografiile făcute în Florenţa, apoi l-a prezentat, iar cel mai original dintre ele a fost premiat.
A urmat înmânarea certificatelor de participare, iar restul zilei l-am petrecut cu gazdele noastre. Italienii noştri, dar şi ceilalţi, păreau trişti şi fară chef de viaţă. Nu era chiar greu de înţeles de ce: aventura noastră comună se termina. Ultimele imagini: noi mâncand minunatele gogoşi livorneze, apoi urcarea în taxiuri. În spate, italienii „noştri“, făcându-ne energic cu mâna.
Suntem acasă acum, lucrând la articolul pe care îl veţi citi. Ocazie numai bună pentru a ne aminti, nu fără nostalgie, de mica noastră experienţă italiană şi de toate momentele plăcute petrecute acolo.
Vlad Lungu-Stan (X C), Mădălina Costea (X C), Victor Gheorghiu (X A)
