Pensionarea este povară grea pentru mulți români, mai ales pentru cei de la țară, care provin din activități agricole. Veniturile lor sunt insuficiente iar oamenii sunt nevoiți să se descurce cumva, prin vânzarea unor produse din gospodărie, muncă prin vecini, cu ziua, ori din ajutorul copiilor.
La 73 de ani ai săi, domnul Gheorghe este mai harnic decât mulți dintre vecinii săi mai tineri. Îl găsim la poarta unui consătean, care l-a rugat să-i curețe un șanț. E priceput la toate și are încă multă energie de consumat.
După 30 de ani de muncă pe șantier și la o balastieră, domnul Frățilă a ajuns să trăiască dintr-o pensie de aproape 1.300 de lei, din care trei sferturi se duc pe medicamente și facturi. Acum, la bătrânețe, orice leu câștigat în câteva ore de muncă îi este binevenit, în condițiile în care pensionarului abia îi ajung banii.
Cu pensii minime supraviețuiesc mai toți vârstnicii din satul domnului Frățilă, după ce au trudit o viață întreagă la CAP. Banii din păcate se duc repede, pe facturi și rețete.
Această doamnă ne mărturisește că abia reușește să-și drămuiască pensia, pentru a-i ajunge de pe o lună pe alta. Nu mai cumpără produse scumpe și în cantități mari, ca pe vremuri, iar poftele trebuie să și le astâmpere. Spune că standardul de viață al familiei sale s-a prăbușit după ieșirea sa din activitate.
De la 1 ianuarie 2024, punctul de pensie a crescut de la 1785 de lei la 2032 de lei. Astfel pensia minimă în România, care este de fapt o pensie socială, a crescut de la 1.125 lei la 1.281 lei. Pentru ca un român să o poată primi, trebuie să aibă un minim de 15 ani lucrați.
În județul Buzău, aproximativ 40.000 de oameni sunt beneficiari ai pensiei minime.
