Trăiască tupeul ei de franţuzoiacă…

Trăiască tupeul ei de franţuzoiacă…

Clotilda de la Bucureşti, mare ama­toa­re de scandal şi cuvinte stricate, a intrat în centrul atenţiei de câteva zile şi îmbătată de rotirile fără număr, nu mai vrea să iasă. Decât pe sticlă şi în fiecare zi, pentru a mai trânti o troacă de lături în capul cuiva, firma Rom­prest fiind prima pe lista scurtă. În loc să-i cheme pe cărătorii de saci cu vo­turi, ăia cu ajutorul cărora s-au fraudat alegerile la sectorul 1 şi să care gu­noaiele de pe străzile Capit­a­l­ei, Clotilda franţuză se ţine de prostii.
Ultima a fost marţi seară, când a mers după modelul Şoşoacă, altă vam­pă de Ferentari, la Poliţia Capi­ta­lei să suspine că e ameninţată cu extin­cţia fizică. Nu prea i-a ieşit murmurul de dor şi jale, mai degrabă o grohăială de dimineaţă după ce toată noaptea ai băut fără sifon şi vrei să-ţi dregi vocea la oglindă. Ţinută de braţ de soţul ei, cu care merge peste tot, unii spun că nici pe veceu nu poate dacă nu e încurajată puţin, ea s-a dat din nou în stambă în faţa presei. Luată la rost de un alegător de bun simţ care a votat cu Tudorache, şi-a luat repede tălpăşiţa deşi mai avea multe de zis. Da tocmai se difuzase ştirea cu Macronu pălmuit de un fan, de parcă nu-i ajungeau palmele nevestei mai bătrîne de la Palatul Elysee, iar Clotilda are obrazul fin ce cu cheltuială se ţine.
Care cheltuială, că există şi o miză în tot acest scandal, o vrea achitată nu de Romprest, că ăştia put de la gunoaie. Ci de o firmă franceză, elitistă, stilată, cum altfel, căreia, după ce reziliază cu românii, să-i facă mama un contract beton de stat degeaba şi încasat de la bucureşteni. Asta doar dacă prefectul Capitalei declară stare de alertă în Sectorul 1. Reţeta e simplă, Clotilda va aduce ROSAL, compania lui Silviu Prigoană, în locul Romprest. Cum ROSAL tocmai a pierdut un contract de curăţenie stradală la Ploieşti, deci are nişte oameni disponibili şi nişte utilaje disponibile, va fi mai mult decât încântată să fie condusă franţuzeşte. Ba poate chiar sărutată, să înflorească piciorul ăla de lemn al lui Prigoană când îi va băga franţuzoiaca toată limba de şarpe pe gât. Apoi, cum altfel, va urma o licitaţie. Dar întocmirea Caietului de Sarcini va dura luni de zile, timp în care, pe lângă companiile româneşti va avea timp să depună oferte şi o companie franceză… VEOLIA, cum se vehiculează prin târgul lui Bucur. Care va şi câştiga, în cele din urma, licitaţia, trăiască tupeul ei de franţuzoiacă. (Adrian BÎSCĂ)